Sunt Elena, mamă a trei copii, și astăzi casa mea e plină doar de amintiri și tăcere. Fiecare cameră păstrează ecoul râsetelor lor, dar acum, când toți au plecat, mă lupt cu singurătatea și cu întrebările pe care nu le-am pus niciodată. Îmi caut curajul să mă regăsesc, dar mă întreb dacă dragostea de mamă poate umple vreodată golul lăsat de plecarea copiilor.
Sunt Elena, mama a trei copii, și am ajuns să trăiesc cu tăcerea apăsătoare a unei case goale. Fiecare colț al casei îmi amintește de râsetele lor, de certurile mici și de îmbrățișările calde, dar acum totul e redus la ecoul pașilor mei și la scrisorile vechi pe care le recitesc la lumina slabă a serii. Întrebarea care mă macină este: când am pierdut legătura cu cei pe care i-am iubit cel mai mult?
După 35 de ani de căsnicie, o descoperire pe laptopul soțului meu mi-a zdruncinat percepția asupra vieții noastre împreună. Ne-am cunoscut la facultate, iar povestea noastră de dragoste s-a desfășurat ca un basm. Am crescut doi copii minunați, Andreea și Mihai, iar acum, în timp ce ne bucurăm de liniștea unui cuib gol, mă confrunt cu îndoieli neprevăzute. Uneori, umbrele incertitudinii persistă mai mult decât ne-am aștepta.
Seara, își aminteau de viața lor fericită și lipsită de griji de dinainte ca copiii să plece din cuib. Fiecare are propriile sale preocupări și griji. În timp ce fiica lor măcar
Seara, își aminteau de viața lor fericită și lipsită de griji de dinainte ca copiii să plece din cuib. Fiecare are propriile sale griji și preocupări. În timp ce fiica lor măcar
