Niciodată nu mi-am imaginat că bărbatul cu care am împărțit vise și speranțe va deveni cel mai aprig adversar al meu. După divorțul de Radu, viața mea s-a transformat într-o bătălie continuă pentru custodia fiicei noastre, Ilinca, și pentru dreptul la o viață liniștită. Cel mai tare mă doare că, în tot acest război, cea care suferă cel mai mult este chiar copilul nostru.
Într-o singură noapte, viața mea s-a prăbușit: soțul m-a trădat, familia lui s-a întors împotriva mea, iar casa în care am crescut-o pe fiica noastră a devenit câmp de luptă. Am fost nevoită să-mi apăr demnitatea și copilul, în timp ce toți încercau să mă convingă să renunț la tot. Povestesc această dramă pentru a le arăta celor care trec prin iadul trădării că nu sunt singuri și că există speranță chiar și atunci când totul pare pierdut.
Într-o seară care mi-a sfâșiat viața în două, am aflat de trădarea soțului meu, iar familia lui a încercat să mă lase fără casă și fără copil. Am fost nevoită să lupt nu doar pentru fiica mea, ci și pentru propria mea demnitate, în fața minciunilor și a presiunii sufocante. Povestesc această dramă pentru că știu că multe femei trec prin astfel de încercări și au nevoie să știe că nu sunt singure.
Am trăit ani de zile sub același acoperiș cu soacra mea, simțindu-mă mereu ca o musafiră în propria viață. După divorț, am sperat că voi putea începe o nouă viață alături de fiul meu și de noul meu partener, dar trecutul nu m-a lăsat să respir. Acum, mă lupt cu manipulările fostului soț și ale soacrei, care încearcă să-mi întoarcă propriul copil împotriva mea.
Viața mea s-a destrămat într-o singură seară, când am aflat adevărul despre soțul meu, Radu. Trădarea lui și lupta pentru custodia fiului nostru, Vlad, au scos la iveală răni vechi și au împărțit familia în tabere. Acum mă întreb dacă pot ierta și reconstrui ceva din ceea ce am pierdut.
Într-o dimineață obișnuită, fiica mea, Irina, mi-a lăsat nepotul în grijă pentru o săptămână. Au trecut trei luni de atunci, iar ea a dispărut fără urmă, lăsându-mă singură să lupt cu autoritățile pentru a-mi păstra nepotul lângă mine. Povestea mea este una despre disperare, dragoste și lupta cu un sistem care pare să nu înțeleagă durerea unei bunici.
Am trecut printr-un divorț dureros și am fost nevoită să mă confrunt cu încercările fostului soț și ale soacrei mele de a-mi întoarce fiul împotriva mea și a noului meu partener. Am trăit zile în care am simțit că pierd totul, dar am descoperit că sinceritatea și dragostea pot vindeca răni adânci. Povestea mea este despre curaj, răbdare și puterea de a nu renunța la cei pe care îi iubești.
Am trăit ani de zile sub controlul soacrei mele, într-o căsnicie în care vocea mea nu conta. După divorț, lupta adevărată a început: fostul soț și soacra au încercat să-mi ia fiul, să-l întoarcă împotriva mea și a noului meu partener. Dar dragostea de mamă și curajul m-au ajutat să nu cedez și să-mi recâștig copilul.
Mă numesc Irina și după treisprezece ani de căsnicie cu Vlad, am ajuns să mă simt invizibilă în propria mea casă. Am luptat să-mi păstrez demnitatea și să-mi recâștig copilul, dar fiecare zi a fost o bătălie cu mine însămi, cu el și cu prejudecățile celor din jur. Povestea mea este despre durerea despărțirii, despre lupta pentru custodie și despre regăsirea propriei valori într-o lume care judecă prea ușor.
Mă numesc Irina și viața mea a luat o întorsătură neașteptată atunci când am descoperit că mama mea și fostul meu soț, Radu, s-au aliat împotriva mea în lupta pentru custodia fiicei mele, Ana. M-am simțit prinsă între două persoane pe care le-am iubit cel mai mult, iar fiecare zi a devenit o bătălie pentru a-mi păstra demnitatea și a-mi proteja copilul. Povestea mea este despre trădare, curaj și întrebarea dacă sângele chiar este mai gros decât apa.
Relațiile intergeneraționale sunt la fel de vechi ca timpul. Unii oameni sunt suficient de norocoși să aibă părinți care îi susțin în toate modurile posibile de-a lungul vieții. Alții se luptă să se înțeleagă cu copiii lor. Indiferent de situație, vor exista întotdeauna anumite probleme între două sau chiar trei generații. Această poveste este o mărturie a acelei complexități.
Relațiile intergeneraționale sunt la fel de vechi ca timpul. Unii oameni sunt suficient de norocoși să aibă părinți care îi susțin în toate modurile posibile de-a lungul vieții. Alții se luptă să se înțeleagă cu copiii lor. Indiferent de situație, vor exista întotdeauna anumite probleme între două sau chiar trei generații. Această poveste este o mărturie a acelei complexități.
