În ziua înmormântării soțului meu, Victor, am simțit că lumea mea se prăbușește. Descoperirea datoriilor uriașe pe care le ascunsese de mine m-a aruncat într-o disperare fără margini, dar ajutorul a venit de unde mă așteptam cel mai puțin. Povestea mea e despre trădare, rușine, dar și despre iertare și solidaritate.
Am luat un împrumut uriaș pentru operația urgentă a mamei mele, dar ea a cheltuit banii pe o vacanță la mare. Am rămas cu datoria și cu sufletul sfâșiat între furie, rușine și neputință. Povestea mea e despre trădare, familie și alegerile imposibile pe care uneori suntem forțați să le facem.
Am crescut într-o garsonieră mică din București, unde fiecare zi era o luptă pentru supraviețuire. După ce tata ne-a părăsit, am rămas doar eu și mama, încercând să facem față datoriilor și lipsurilor, dar și să ne păstrăm credința. Prin rugăciune și multă speranță, am descoperit că puterea de a merge mai departe vine uneori din cele mai neașteptate locuri.
Am trăit ani întregi sub presiunea datoriilor și a așteptărilor familiei, încercând să găsesc un echilibru între nevoile noastre și visul de a avea o casă. În momentele cele mai grele, credința și rugăciunea au fost singurele care m-au ținut pe linia de plutire. Povestea mea este despre disperare, iertare și puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare pierdut.
Sunt sătulă de prostiile lui. Andrei încearcă mereu să-și impresioneze rudele. Apoi trebuie să reducem cheltuielile pentru alimente luni întregi. Pur și simplu nu cred că merită.
