După un accident grav, mă trezesc forțat să mă întorc acasă, incapabil să trăiesc singur. Familia mea, deja măcinată de conflicte vechi, trebuie să decidă dacă mă poate ajuta sau nu. În timp ce lupt cu neputința și rușinea, descopăr adevăruri dureroase despre cei dragi și despre mine.
Într-o noapte ploioasă, am fost nevoit să mă confrunt cu mama mea, Elena, despre secretul care ne-a măcinat familia ani de zile. Povestea mea este despre lupta cu dependența de alcool a tatălui meu, despre rușinea care m-a urmărit în copilărie și despre încercarea de a găsi iertare și împăcare. Prin această confesiune, sper să inspir pe alții să vorbească despre traumele lor și să nu lase tăcerea să le distrugă viețile.
Într-o seară rece de noiembrie, viața mea s-a schimbat când am auzit-o pe mama spunând cu voce tremurată: „Nu mai putem continua așa, Ilinca!” Povestea mea este despre lupta pentru supraviețuire după ce tatăl meu a pierdut totul la jocuri de noroc, despre rușinea care ne-a urmărit și despre cum am reușit, cu greu, să ne regăsim ca familie. Am învățat că uneori, sprijinul vine de unde te aștepți mai puțin și că iertarea nu e niciodată ușoară, dar e singura cale spre vindecare.
Crescând într-o gospodărie modestă, unde lupta tatălui meu cu dependența a umbrit nevoile noastre, eu, Ecaterina, am găsit alinare în visurile mele despre un viitor mai bun. Mama mea, Teodora, a îndurat realitatea noastră aspră, dar eu tânjeam după evadare. După absolvirea liceului, am profitat de oportunitatea de a urma studii superioare într-un oraș plin de viață, lăsând în urmă umbrele trecutului meu. Totuși, întorsăturile neprevăzute ale vieții m-au condus pe un drum al deziluziei, provocând esența însăși a legăturilor familiale.
