Sunt Maria, o mamă dintr-un oraș mic din Moldova, și povestea mea este despre cum relația cu fiica mea, Irina, s-a transformat într-o rană deschisă. De fiecare dată când sună telefonul, inima mi se strânge, pentru că știu că nu mă caută pentru dragoste sau grijă, ci doar pentru bani. Între dorința de a-i fi alături și teama că am pierdut-o definitiv, mă zbat zilnic între vinovăție, furie și speranță.
Patru ani am tăcut și am dus greul singură, susținându-l pe soțul meu, Vlad, care nu a contribuit niciodată la cheltuielile casei. Povestea noastră e plină de compromisuri, sacrificii și tăceri apăsătoare, dar astăzi am găsit puterea să spun ce mă doare. Întrebarea care mă macină acum e dacă dragostea înseamnă să renunți la tine pentru celălalt sau să lupți pentru dreptul tău la fericire.
Fiecare leu era contabilizat, fiecare achiziție era analizată. Trăia într-o lume în care independența financiară era un vis îndepărtat, iar soțul ei deținea cheia libertății sale.
Soțul meu are un frate mai mic, Andrei. E un tip de treabă și seamănă aproape identic cu soțul meu. Nu cred că este o persoană rea, dar îmi dau seama că a fost crescut prost. Cel puțin din perspectiva mea. La 28 de ani, ar fi timpul să se comporte ca un adult. Totuși, Andrei nu pare să-și dorească asta. De fapt, după
De la o vârstă fragedă, se obișnuiesc să primească totul pe tavă. Dar când vine momentul să înfrunte lumea reală, un munte de provocări apare la orizont.
Ea a depus cererea de divorț când eram la grădiniță, iar tatăl meu a trebuit să plătească pensie alimentară ani de zile. Ne vedeam ocazional, dar impactul emoțional a fost imens.
„Am avut o ceartă uriașă cu Loredana și nu cred că ne vom putea împăca vreodată. Poți să crezi că mi-a spus lucruri atât de dureroase? M-a acuzat că sunt dependentă financiar de soțul meu. Cum a putut să facă asta? Ar trebui să fie prietena mea apropiată, dar nu mă înțelege deloc. Eu cred că dacă ai încredere în partenerul tău, nu trebuie să lucrezi. De ce lucrează femeile când sunt căsătorite? Pur și simplu pentru că le este frică că…”
Ani de zile, Delia a fost sprijinul financiar pentru părinții ei în vârstă, Gheorghe și Georgeta. Pe măsură ce plângerile lor despre greutățile vieții creșteau, la fel creștea și dependența lor de generozitatea ei. Fiecare vizită la magazin, fiecare factură pe care nu o puteau plăti, Delia era acolo să ajute. Dar povara emoțională și financiară pe care a suportat-o a fost mai mare decât și-ar fi imaginat vreodată.
