Într-o seară rece de noiembrie, fiica mea, Irina, mi-a spus să-l iau pe Vlad, nepotul meu, la mine – pentru totdeauna. Am simțit cum lumea mi se prăbușește, pentru că niciodată nu mi-am imaginat că voi deveni ultima soluție pentru propria mea familie. Povestea mea este despre sacrificiu, durere și întrebări fără răspuns, dar și despre dragostea care nu cunoaște limite.
Mă numesc Maria și am crescut singură doi nepoți, sacrificându-mi viața pentru ei, doar ca să ajung să mă simt o umbră în propria familie. Povestea mea e plină de tăceri apăsătoare, certuri mocnite și speranțe care s-au risipit odată cu trecerea anilor. Scriu aceste rânduri cu sufletul greu, întrebându-mă dacă nu cumva am greșit iubind prea mult.
Sunt Mariana și am crescut-o pe Ana ca pe propria mea fiică, dar acum, când se căsătorește, nu sunt invitată la nuntă. Povestea mea este despre dragoste necondiționată, sacrificii și durerea de a fi considerată mereu „cealaltă”. Mă întreb dacă sângele e totul sau dacă inima poate schimba cu adevărat ce înseamnă să fii familie.
