Mă numesc Ilinca și am crescut într-o familie unde dragostea se măsura în reguli și așteptări. Povestea mea este despre lupta pentru independență, despre conflictele cu mama mea, și despre cum am reușit, după ani de neînțelegeri, să ne regăsim una pe cealaltă. Întrebarea care mă bântuie și azi este: cât de mult trebuie să ne sacrificăm pentru a fi acceptați de cei pe care îi iubim?
Într-o seară rece de noiembrie, viața mea s-a schimbat când am auzit-o pe mama spunând cu voce tremurată: „Nu mai putem continua așa, Ilinca!” Povestea mea este despre lupta pentru supraviețuire după ce tatăl meu a pierdut totul la jocuri de noroc, despre rușinea care ne-a urmărit și despre cum am reușit, cu greu, să ne regăsim ca familie. Am învățat că uneori, sprijinul vine de unde te aștepți mai puțin și că iertarea nu e niciodată ușoară, dar e singura cale spre vindecare.
Am crescut singură un băiat după ce soțul m-a părăsit, iar acum, când el are propria familie, mă simt o străină în casa lui. Relația cu nora mea, Irina, e tensionată, iar fiul meu, Vlad, mă acuză că îi distrug familia. Povestea mea e despre sacrificiu, neînțelegeri și întrebarea dacă dragostea de mamă poate supraviețui atunci când totul pare pierdut.
