„Deschide, mamă, doar stăm puțin” — ziua în care am înțeles că nu mai existam în propria mea casă
Am trăit ani întregi cu senzația că locuința mea nu îmi aparține, pentru că familia soțului meu intra în ea oricând, fără să întrebe. Eu găteam, făceam curat, plăteam și tăceam, în timp ce Mihai nu reușea să-i spună mamei lui un simplu „nu”. Abia când am ajuns să-mi privesc copilul speriat de certurile noastre am înțeles că liniștea familiei mele merita apărată.