Drepturile femeilor
Între două lumi: Povestea mea de noră într-o casă care nu mi-a aparținut niciodată

Între două lumi: Povestea mea de noră într-o casă care nu mi-a aparținut niciodată

Sunt Irina și, de când m-am căsătorit cu Vlad, am simțit că nu sunt decât o musafiră tolerată în casa soacrei mele, doamna Mariana. Am trăit ani de zile sub privirile ei tăioase și sub comanda ei necruțătoare, în timp ce Vlad, omul pe care îl iubeam, părea să uite cine sunt și de ce am venit aici. Povestesc cu sufletul la gură despre lupta mea pentru respect și despre cum am ajuns să mă întreb dacă dragostea merită sacrificiul demnității.

drame românești
Nu sunt sluga familiei – Povestea unei nurori românce care a spus „ajunge”

Nu sunt sluga familiei – Povestea unei nurori românce care a spus „ajunge”

Povestea mea începe într-o dimineață tensionată de sâmbătă, când soacra mea ridică vocea, cerându-mi să las totul baltă și să-i sar în ajutor. Opt ani am încercat să fiu nora perfectă, sacrificându-mi liniștea și visele pentru a nu dezamăgi familia soțului meu. Într-un final, am decis să mă pun pe primul loc, chiar dacă asta a stârnit un adevărat cutremur în familie.

Dramă familială
Umbra unei zile de naștere: Povestea unei femei invizibile

Umbra unei zile de naștere: Povestea unei femei invizibile

Sunt Maria și, de ziua mea, am decis să nu mai fiu doar gazda perfectă pentru familia soțului meu, ci să-mi revendic, în sfârșit, propria voce. Decizia mea a declanșat un conflict care a scos la iveală ani de frustrări, neînțelegeri și sacrificii tăcute. Povestea mea este despre curajul de a spune „ajunge” într-o lume în care femeile încă sunt adesea invizibile în propriile lor case.

Dramă familială
„Sunt eu, Elisabeta. Am depus actele de divorț. Vreau, în sfârșit, să trăiesc pentru mine.” – Poveste din Pitești

„Sunt eu, Elisabeta. Am depus actele de divorț. Vreau, în sfârșit, să trăiesc pentru mine.” – Poveste din Pitești

Stau în bucătărie cu actele de divorț în mână, iar fiica mea țipă că am înnebunit. După ani de zile în care am fost doar soție și mamă, am ales să mă pun pe mine pe primul loc, chiar dacă familia mă judecă și mă tem de singurătate. Astăzi mă întreb: câte dintre noi mai trăim viața altora, de frica gândurilor celor din jur?

Dramă
Sub același acoperiș, fără libertate: Lupta mea pentru mine însămi

Sub același acoperiș, fără libertate: Lupta mea pentru mine însămi

Mă numesc Katalin și ani de zile am crezut că iubirea înseamnă sacrificiu total, până când am realizat că trăiesc într-o colivie invizibilă, controlată de soțul meu, Gábor. Povestea mea este despre frica ce se transformă în curaj, despre cum am început să-mi revendic dreptul la libertate și demnitate. Întrebarea care mă macină: câte femei mai trăiesc, tăcute, aceeași dramă?

Familie
Între două lumi: Povestea mea despre lupta cu regulile soacrei și tăcerea soțului

Între două lumi: Povestea mea despre lupta cu regulile soacrei și tăcerea soțului

Într-o dimineață de luni, am descoperit din nou urmele soacrei mele în casa mea, iar sentimentul de sufocare a atins apogeul. Soțul meu, Vlad, refuză să mă susțină, iar eu mă simt prinsă între două lumi: dorința de a-mi păstra familia și nevoia de a-mi apăra demnitatea. Aceasta este povestea mea despre curaj, compromisuri și întrebarea care mă macină: cât poate îndura o femeie până să spună „ajunge”?

Dramă
Soția unui zgârcit: Povestea mea între frică și speranță

Soția unui zgârcit: Povestea mea între frică și speranță

Mă numesc Irina și de doisprezece ani trăiesc într-o căsnicie sufocantă cu Sorin, un bărbat pentru care banii valorează mai mult decât orice sentiment. În fiecare zi mă lupt cu umilința, cu lipsa de afecțiune și cu întrebarea dacă am curajul să-mi iau viața de la capăt. Povestea mea este despre frică, rușine, dar și despre speranța că undeva există o cale spre libertate.

Dramă
Sub umbra morii: Povestea Mariei și noaptea care a schimbat totul

Sub umbra morii: Povestea Mariei și noaptea care a schimbat totul

Sunt Maria și povestea mea începe într-o noapte de iarnă, când fiica mea, Ilinca, a devenit fără să știe salvatoarea noastră. Ani la rând am trăit în teroare, ascunzând vânătăile și lacrimile de ochii lumii, până când o ceartă violentă cu soțul meu, Radu, a rupt tăcerea. Aceasta este mărturia unei femei care a găsit curajul să-și schimbe destinul pentru copilul ei.

Dramă
„Nu sunt menajera ta!” — Cum am pierdut și regăsit cine sunt după douăzeci de ani de căsnicie

„Nu sunt menajera ta!” — Cum am pierdut și regăsit cine sunt după douăzeci de ani de căsnicie

Mă numesc Viorica și într-o seară ploioasă de noiembrie, viața mea s-a rupt în două când soțul meu, Sorin, mi-a aruncat pentru a nu știu câta oară: „Ce-ai făcut azi, în afară de stat acasă?” Povestea mea e despre anii în care m-am pierdut în rolul de soție și mamă, până când am privit în oglindă și nu m-am mai recunoscut. Am trecut prin durere, trădare și o trezire dureroasă, iar acum mă întreb: oare câte femei trăiesc viața altora, uitând de ele însele?

Familie
Soțul meu a zburat la business cu mama lui, iar pe mine și copiii ne-a lăsat în spate – Povestea unei familii românești între aeroport și acasă

Soțul meu a zburat la business cu mama lui, iar pe mine și copiii ne-a lăsat în spate – Povestea unei familii românești între aeroport și acasă

Povestea mea începe pe aeroportul Otopeni, unde soțul meu, Vlad, a cumpărat bilete la business pentru el și mama lui, iar pe mine și pe copiii noștri ne-a trimis la economy. Umilința aceea a fost doar începutul unui șir de conflicte și revelații despre locul meu în familie. Am trecut prin furie, rușine și, în cele din urmă, am găsit curajul să-mi cer dreptul la respect.