Unde-i acasă când sângele doare? Povestea mea despre iertare și limite
Nu e ușor să-ți povestești viața când ea începe cu o ceartă urlată între pereții reci ai unui apartament din Piatra Neamț. Sunt Irina, și am purtat prea mult timp răni nevăzute, crescând sub presiunea unui tată care a confundat autoritatea cu violența, iar obligația de părinte cu un drept asupra sufletului meu. Azi, când tocmai am închis telefonul după o conversație care mi-a sfâșiat din nou inima, înțeleg pentru prima oară ce înseamnă să aleg între propria liniște și nevoia disperată de a fi acceptată chiar și de cei care mi-au făcut rău.