De doisprezece ani trăiesc cu Radu într-o căsnicie unde banii dictează totul. Am pierdut cine eram încercând să fiu soția și mama perfectă, în timp ce singurătatea și neputința mă sufocă. Acum mă aflu la o răscruce: voi avea oare curajul să-mi aleg libertatea și să-mi redescopăr valoarea?
Viața mea alături de soacra mea, Ilona, a fost o luptă continuă pentru libertate și respect de sine. Fiecare zi era o nouă încercare, în timp ce soțul meu, Gabriel, era prins între noi două. Povestea mea este despre cum am încercat să mă regăsesc într-o familie unde fiecare gest era supravegheat și judecat.
Nu sunt epuizată, dar vreau să mă bucur de viața mea. Sunt încântată să am în sfârșit timp liber pentru mine, dar fiica mea are alte planuri.
Fiica mea a ajuns în jurul orei 17:00 și nu era singură. În fața ei, un cărucior cu nepoțica mea a intrat în apartamentul meu. În acel moment, îmi terminam machiajul și mă gândeam
Nu sunt epuizată, dar vreau să mă bucur de viața mea. Sunt încântată să am în sfârșit timp liber pentru mine, dar fiica mea are alte planuri.
În timpul unei vizite recente, mama a venit să-și vadă nepoata. I-am întrebat dacă vrea o cafea, iar din acel moment a izbucnit în lacrimi: „De ce întrebi? Nu e evident că m-am întors?”
Este viața personală mai importantă la această vârstă? – „Mamă, putem să stăm la tine o vreme cu copiii?” – Ana stătea pe canapea, implorând. Fața ei era acră, de parcă ar fi înghițit o lămâie întreagă. – „Și de ce ați sta la mine?” – Maria nici măcar nu și-a privit fiica. S-a uitat la reflexia ei în oglindă, a aplicat niște cremă pe față și și-a bătut ușor bărbia.
Nu îmi place să am grijă de copii mici și nu am nicio intenție să fac pe bona pentru nepoții mei. Acum că în sfârșit sunt pensionară, vreau să trăiesc pentru mine și să nu îmi petrec timpul liber având grijă de copii.
Nu pot spune că sunt complet epuizată, dar vreau să trăiesc pentru mine. Sunt încântată să am timp liber pe care să-l dedic propriilor mele interese.
