Între două case: Povestea unei surori, a unei bunici și a unui vis de familie

Între două case: Povestea unei surori, a unei bunici și a unui vis de familie

M-am trezit prinsă între dorința de a-mi ajuta sora proaspăt căsătorită, nevoia bunicii de a nu fi o povară și propriul meu vis de a avea o familie unită. Viața ne-a pus la încercare când am fost nevoiți să împărțim același acoperiș, iar conflictele, frustrările și iubirea s-au amestecat într-un carusel emoțional. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegeri și întrebarea dacă familia înseamnă mereu același lucru pentru toți.

De ce nu avem nevoie de bunici care nu ne vor în viața lor

De ce nu avem nevoie de bunici care nu ne vor în viața lor

Mă numesc Irina și povestea mea începe într-o seară rece de februarie, când am aflat că părinții soțului meu, Vlad, nu vor să ne ajute cu avansul pentru apartament. Am simțit atunci nu doar frigul de afară, ci și distanța dintre noi și familia lui. Această decizie a declanșat conflicte, frustrări și întrebări despre ce înseamnă, de fapt, să fii familie în România de azi.