Sunt Irina și viața mea s-a transformat într-un câmp de luptă între omul pe care îl iubesc și mama care m-a crescut. După ce m-am căsătorit cu Radu, am fost nevoiți să locuim împreună cu mama, în casa ei, dar tensiunile au crescut până când soțul meu mi-a cerut să o dau afară. Acum mă simt sfâșiată între două lumi, incapabilă să aleg fără să rănesc pe cineva drag.
Totul s-a schimbat în casa noastră când fratele meu, Vlad, și soția lui, Irina, au venit să locuiască cu noi. Între patru pereți, conflictele mocnesc, iar eu simt că nu mai am loc nici fizic, nici sufletește. Povestea mea e despre familie, sacrificiu și întrebarea: cine are dreptul să rămână acasă?
M-am trezit prinsă între dorința de a-mi ajuta sora proaspăt căsătorită, nevoia bunicii de a nu fi o povară și propriul meu vis de a avea o familie unită. Viața ne-a pus la încercare când am fost nevoiți să împărțim același acoperiș, iar conflictele, frustrările și iubirea s-au amestecat într-un carusel emoțional. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegeri și întrebarea dacă familia înseamnă mereu același lucru pentru toți.
Mă numesc Irina și povestea mea începe într-o seară rece de februarie, când am aflat că părinții soțului meu, Vlad, nu vor să ne ajute cu avansul pentru apartament. Am simțit atunci nu doar frigul de afară, ci și distanța dintre noi și familia lui. Această decizie a declanșat conflicte, frustrări și întrebări despre ce înseamnă, de fapt, să fii familie în România de azi.
Când s-au mutat pentru prima dată, noua vecină, Carla, era deja în al treilea trimestru de sarcină. Andrei și Carla au terminat în grabă renovarea micii lor garsoniere pentru a fi pregătiți pentru venirea primului lor copil. Dar pe măsură ce dinamica familiei s-a complicat cu aranjamentele de locuit, tensiunile au crescut.
