„L-am Dat Afară pe Soțul Meu ca Să Îi Dau o Lecție: S-a Întors Împotriva Mea”
Ana este îngrijorată că mariajul ei este pe punctul de a se destrăma. Își iubește soțul profund, dar realizează că certurile lor constante îi îndepărtează.
Ana este îngrijorată că mariajul ei este pe punctul de a se destrăma. Își iubește soțul profund, dar realizează că certurile lor constante îi îndepărtează.
Această situație m-a lăsat cu sentimente contradictorii, dar era oarecum patetic că încă mai avea timp să sune. Soacra mea nu a fost niciodată mulțumită de mine și întotdeauna găsea ceva de criticat.
Am fost ușurată când am aflat că fosta soție a soțului meu, Ana, locuiește în alt județ. Dintr-un motiv oarecare, încă mă simt geloasă pe Andrei, iar prezența ei mă face să mă simt inconfortabil. Am 35 de ani, dar în propria mea casă mă comport ca o adolescentă. În acea zi, ea trebuia să-l aducă pe fiul lor. Nu știam ce să spun sau cum să mă comport.
Ana s-a trezit în zori nu doar pentru a se pregăti de muncă, ci și pentru a-i face iubitului ei, Andrei, clătitele lui preferate. Zâmbind în timp ce privea aluatul, nu avea nicio idee ce îi va aduce ziua.
În timpul unei cine obișnuite, soțul meu a anunțat cu nonșalanță că mă părăsește pentru o altă femeie. Nu avea pretenții asupra casei noastre și urma să-mi transfere partea lui din proprietatea comună.
Fiul meu mi-a spus că pot începe să mă întâlnesc din nou doar după ce îi semnez casa. Poți să crezi așa ceva? Am aproape 60 de ani, și fiul meu
Din acea zi, viața familiei s-a schimbat dincolo de orice recunoaștere, deoarece nimeni nu și-ar fi putut imagina o extindere atât de semnificativă a cercului lor. Familia trăia modest într-un oraș mic, luptând să facă față cheltuielilor zilnice.
Ea credea că avea nevoie de un copil pentru a-și completa viața. Simțind presiunea timpului, a decis să aibă un copil. Dar curând după aceea, s-a trezit crescându-și fiul singură. Sacrificiile pe care le-a făcut au fost imense, iar finalul a fost departe de a fi fericit.
Ana încă dormea în prima ei zi liberă când telefonul a sunat brusc. Îl setase pe „Nu deranja,” așa că dacă cineva reușise să treacă, trebuia să fie important. Erau părinții ei. – „Alo! Totul este în regulă?” – „Încă dormi? La ora 10 dimineața?!” – „Mamă, e ziua mea liberă! Ce se întâmplă?” – „Tatăl tău și cu mine am decis că ar fi mai convenabil pentru noi să locuim în oraș. Aer curat și…”
Când Ana a împlinit 25 de ani, s-a mutat la București pentru a locui cu iubitul ei. Am așteptat până în ultimul moment posibil, dar după câțiva ani, a trebuit și eu să mă mut în oraș. Lipsa infrastructurii și a oportunităților de muncă din micul nostru oraș nu mi-au lăsat altă opțiune. Dacă nu ar fi fost toate acestea, jur că aș fi trăit încă la țară și m-aș fi simțit minunat. Acum, Ana și cu mine
Sunt sfâșiată. Ca mamă singură care își crește fiul, trebuie să-i acord multă atenție și să mă asigur că are o copilărie fericită. Pe lângă asta, am un tată vitreg în vârstă de 86 de ani care locuiește într-o casă dărăpănată într-o zonă rurală. Vârsta medie a locuitorilor din acest sat este de aproximativ 75 de ani. Nu-mi amintesc de tatăl meu biologic. Uneori îmi amintesc
„Nu am vorbit cu mama de trei luni,” spune Clara, în vârstă de treizeci și cinci de ani. „Am blocat-o peste tot, am pus-o pe lista neagră și, cel mai important, am încetat să o mai ajut financiar… Acum plătesc doar chiria apartamentului ei și o dată pe lună comand o livrare de alimente cu toate produsele grele: cereale, ulei vegetal, zahăr. Și atât. Ea trebuie să plătească pentru restul…”