Sunt Mirela, mama vitregă a Anei, și încă nu pot înțelege cum fata pe care am crescut-o ca pe propriul meu copil a ales să mă excludă complet din cea mai importantă zi a vieții ei. Am investit ani de dragoste, răbdare și sacrificii, iar acum mă simt trădată și părăsită. Povestea mea este despre durerea unei mame care nu a fost niciodată recunoscută cu adevărat.
Mă numesc Irina și viața mea s-a schimbat radical când fiul soțului meu din prima căsătorie a vrut să locuiască cu noi. Am fost pusă în fața unor alegeri dificile, între dorința de a construi o familie armonioasă și propriile mele temeri și nesiguranțe. Povestea mea este despre lupta cu gelozia, acceptarea și găsirea unui echilibru într-o familie recompusă.
Mă numesc Victoria și am trăit pe pielea mea cât de greu e să fii mamă vitregă într-o familie românească, când trecutul și prezentul se ciocnesc la fiecare pas. După ce m-am recăsătorit și am avut doi copii cu noul meu soț, relația cu Amalia, fiica lui din prima căsătorie, s-a răcit până la câteva apeluri pe lună. Povestea mea e despre vinovăție, alegeri imposibile și întrebarea dacă dragostea poate fi împărțită fără să rănești pe nimeni.
La 17 ani, nu poate înțelege cum cineva ar putea face asta celor care au crescut-o. „Mama ei biologică a plecat să-și întemeieze o nouă familie.”
„Tomiță, nu am timp pentru asta. Trebuie să mă pregătesc pentru nuntă. Vrei ca totul să fie perfect pentru tatăl tău, nu-i așa?” a răspuns Sara, fără să ridice privirea de la telefon.
După ce mama mea a murit, tatăl meu nu a putut face față și s-a refugiat în alcool. Am fost lăsată să mă descurc singură. Nu aveam mâncare și haine curate. În cele din urmă, am fost trimisă în asistență maternală, dar mama vitregă m-a adus înapoi acasă.
După ce mama mea a murit, tatăl meu nu a putut face față și s-a refugiat în alcool. Am fost lăsată să mă descurc singură. Nu aveam mâncare și haine curate. În cele din urmă, am fost trimisă în asistență maternală, dar mama vitregă m-a adus înapoi acasă.
Tata nu a putut face față pierderii ei, așa că s-a refugiat în alcool. A trebuit să mă descurc singură. Nu aveam mâncare. Nu aveam haine curate.
„Andrei, nu am timp pentru asta. Trebuie să mă pregătesc pentru nuntă. Vrei ca totul să fie perfect pentru tatăl tău, nu-i așa?” a răspuns Victoria, fără să-și ridice privirea de la telefon.
