Mă numesc Mariana și am trăit toată viața pentru fiica mea, Irina. După ce am încetat să o mai ajut financiar, ea s-a îndepărtat de mine, iar de un an nu mi-am mai văzut nepotul, pe Vlad. Mă lupt cu durerea și întrebarea dacă am fost vreodată mai mult decât o sursă de bani pentru copilul meu.
Într-o seară rece de noiembrie, am stat la masa din bucătăria familiei Popescu, martor tăcut la o ceartă care avea să schimbe totul. Povestea lor e despre dorința de a avea o familie unită, despre distanțe, neputință și iertare. Am văzut cu ochii mei cum o vizită neașteptată a reușit să vindece răni vechi și să aducă speranță acolo unde nu mai era.
Într-o seară obișnuită, pe dealul din cartier, am auzit o frază care mi-a rămas în minte: „Când iei pensia, stau cu tine!” spusă de nepotul meu, Vlad. Povestea mea este despre singurătate, speranță și lupta pentru a păstra familia unită, chiar și atunci când banii par să fie singura legătură. Am trăit între a-mi dori dragostea necondiționată a celor dragi și a mă întreba dacă, la bătrânețe, valoarea mea se măsoară doar în pensie.
Mă numesc Raluca și povestea mea începe într-o seară de toamnă, când liniștea casei părinților mei a fost spartă de o ceartă care avea să ne schimbe viețile. Fiul meu, Vlad, nu mai era binevenit în casele fraților mei, iar tata nu putea vorbi despre asta fără să-i tremure vocea. Între dorința de a-mi proteja copilul și presiunea familiei, am fost nevoită să iau decizii care m-au sfâșiat pe dinăuntru.
Într-o seară ploioasă, am aflat că decizia mea de a lăsa casa nepotului cel mare a stârnit o furtună în familie. Între dorința de a-l ajuta pe Vlad și suferința lui Radu, mă simt prinsă la mijloc, iar fiica mea, Irina, mă acuză că dezbin familia. Povestea mea e despre vinovăție, alegeri grele și dragostea care uneori doare mai tare decât orice ceartă.
Luna trecută, ne-am bucurat de venirea pe lume a nepotului nostru. Eram în culmea fericirii și așteptam cu nerăbdare ziua în care să-l putem vizita. Dar nu am fost bineveniți. Nora mea își arată deschis nemulțumirea. Am adus cadouri, am oferit bani, și totuși se supără când ne vede. Părinții ei se comportă la fel. Mă simt rănită pentru că sunt
Am primit-o cu brațele deschise. Fiul ei este pur și simplu minunat. Calm, ascultător, bine crescut. Ne place să petrecem timp cu el, îl răsfățăm cu cadouri și avem grijă de el.
După ce și-a pierdut soțul acum patru ani, Maria și-a găsit alinarea în copiii, nepoții și grădina ei iubită. Își petrece jumătate din an în casa ei confortabilă din Constanța și cealaltă jumătate în căsuța ei fermecătoare din Maramureș. În această vară, l-a invitat pe nepotul ei, Andrei, să i se alăture în Maramureș pentru o vacanță relaxantă. Cu toate acestea, lucrurile nu au decurs conform planului.
Eforturile au fost justificate, deoarece am reușit să cumpărăm o casă mare, să achiziționăm o mașină și chiar să mobilăm o casă de vacanță la țară. În plus, nu am făcut niciodată economii pe seama mea.
Andreea insistă că ar trebui să le dau una dintre casele mele pentru că mi-au oferit un nepot. De fapt, dețin două case. Locuiesc într-una dintre ele.
Andreea, soția fiului meu, părea o tânără promițătoare când s-au căsătorit acum cinci ani. Era ambițioasă și determinată, dar acum cariera ei provoacă tensiuni în familia noastră.
După ce și-a pierdut soțul acum patru ani, Maria și-a găsit alinarea în copiii, nepoții și grădina ei iubită. Își petrece jumătate din an în casa ei confortabilă din Constanța și cealaltă jumătate în căsuța ei fermecătoare din Maramureș. În această vară, l-a invitat pe nepotul ei, Andrei, să i se alăture în Maramureș pentru o vacanță relaxantă. Cu toate acestea, lucrurile nu au decurs conform planului.
