Sunt Mariana, o mamă din Iași, și vă invit să pătrundeți în zbuciumul meu sufletesc, în timp ce încerc să-mi salvez fiul, Vlad, dintr-o căsnicie care îl stinge pe zi ce trece. Între pereții casei noastre se ascund cuvinte nerostite, reproșuri mocnite și speranța că dragostea de mamă poate rupe zidurile tăcerii. Aceasta este povestea mea despre neputință, dorința de a ajuta și lupta cu propriile limite.
Am crescut într-un bloc vechi din Pitești, unde am cunoscut-o pe Zina, vecina noastră mereu flămândă. Povestea ei, marcată de sărăcie și de un tată alcoolic, mi-a schimbat pentru totdeauna felul în care privesc lumea. Încă mă întreb dacă am făcut destul pentru ea sau dacă, uneori, compasiunea nu e de ajuns.
Adrian era un stagiar, acumulând experiență la secția de pediatrie a unui spital din oraș. Era un student sârguincios, crezând că este pregătit să înceapă o carieră ca pediatru. Cu toate acestea, realitatea adesea diverge de așteptările noastre. Medicul șef l-a introdus în secție, l-a familiarizat cu pacienții și a subliniat că secția adăpostea copii dintr-un orfelinat, evidențiind nevoia lor de îngrijire specială. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost dincolo de cuvinte.
