Într-o seară tensionată, fiica mea Irina, care mereu a spus că nu vrea copii, mă roagă să o ajut cu fetița ei nou-născută. Povestea urmărește zbuciumul meu interior, fricile și limitele maternității, dar și felul în care viața ne forțează să ne regândim propriile convingeri. Între dragoste, vinovăție și neputință, mă întreb dacă pot fi sprijinul de care are nevoie sau dacă sacrificiile cerute sunt prea mari.
Sunt Agnieszka, o femeie obișnuită, prinsă între rolul de mamă, soție și propriile mele nesiguranțe. O remarcă aparent banală a soțului meu despre greutatea mea a declanșat o furtună emoțională pe care nu am anticipat-o, forțându-mă să-mi reevaluez relația, identitatea și curajul de a spune adevărul. Această poveste este despre durerea sincerității, despre așteptări nespuse și despre cât de greu e să te regăsești când totul pare să se destrame.
Mă numesc Irina și, de trei ani, trăiesc într-o căsnicie în care nu sunt niciodată suficientă. Soțul meu, Vlad, mă compară constant cu fosta lui soție, iar relația mea cu mama lui devine un câmp de luptă al frustrărilor și nesiguranțelor. Povestea mea e despre lupta de a-mi găsi locul într-o familie care pare să nu mă accepte niciodată cu adevărat.
Mă numesc Irina și am crescut într-o familie destrămată, cu inima mereu la mijloc între doi părinți care nu s-au mai putut iubi. La douăzeci și trei de ani, încă mă lupt să înțeleg ce înseamnă dragostea adevărată, purtând cu mine teama că voi repeta greșelile lor. Povestea mea e despre încercarea de a iubi când nu ai avut niciodată un model de iubire sănătoasă.
Am fost ușurată când am aflat că fosta soție a soțului meu, Ana, locuiește în alt județ. Dintr-un motiv oarecare, încă mă simt geloasă pe Andrei, iar prezența ei mă face să mă simt inconfortabil. Am 35 de ani, dar în propria mea casă mă comport ca o adolescentă. În acea zi, ea trebuia să-l aducă pe fiul lor. Nu știam ce să spun sau cum să mă comport.
Am fost ușurată când am aflat că fosta soție a soțului meu, Ana, locuiește în alt județ. Dintr-un motiv oarecare, încă mă simt geloasă pe Andrei, iar prezența ei mă face să mă simt inconfortabil. Am 35 de ani, dar în propria mea casă mă comport ca o adolescentă. În acea zi, ea trebuia să-l aducă pe fiul lor. Nu știam ce să spun sau cum să mă comport.
Într-o zi rece de iarnă, Debora a decis să-și ia familia, inclusiv pe fiul său, Evan, și pe nepotul său, Răzvan, într-o aventură cu sania pe zăpada proaspăt căzută. Ceea ce trebuia să fie o zi de bucurie și legătură a luat o întorsătură neașteptată, dezvăluind complexitățile promisiunilor de familie și dependențele financiare.
