Mă numesc Ivana și am simțit ce înseamnă să fii străin în propria familie, când am fost exclusă de la nunta verișoarei mele. Acum, când rudele au nevoie de ajutorul meu, mă lupt cu amintirile durerii și cu întrebarea dacă să le deschid din nou ușa sufletului meu. Povestea mea e despre lupta dintre datorie și demnitate, despre cât de greu e să ierți atunci când ai fost rănit de cei dragi.
Din clipa în care verișoara mea, Camelia, și-a adus familia în apartamentul meu din București, am simțit că viața mea nu-mi mai aparține. Timp de luni de zile am trăit sub presiunea așteptărilor lor, uitând de propriile nevoi și dorințe. Povestea mea este despre curajul de a spune „nu”, despre conflictele care răscolesc familiile și despre regăsirea liniștii sufletești.
Ceea ce părea a fi un gest generos s-a transformat rapid într-un coșmar pentru mine, când nepoata soțului meu, Ana, s-a mutat la noi pentru facultate, punând la încercare limitele ospitalității și căsniciei noastre.
Vecina noastră găzduiește mulți oaspeți în timpul verii, iar casa ei nu este foarte mare. Majoritatea oaspeților vin cu copii, deoarece principala atracție este lacul din apropiere.
