Sunt Irina și trăiesc cu durerea de a-mi vedea familia destrămându-se sub ochii mei. Soțul meu, Radu, își dedică aproape tot timpul liber fiicei lui din prima căsătorie, iar eu și băiețelul nostru, Vlad, rămânem mereu pe locul doi. Încerc să găsesc răspunsuri și să nu mă pierd pe mine însămi în această luptă pentru atenție și iubire.
Sunt Ioana și trăiesc într-o familie în care masa de seară a devenit simbolul tăcerii și al nedreptății. Între mine, mama mea și fratele meu, pe de o parte, și tata cu noua lui soție, pe de altă parte, s-a ridicat un zid invizibil, dar dureros. Povestea mea este despre lupta pentru dreptate, despre dorința de a fi văzut și despre întrebarea care mă macină: unde s-a pierdut echilibrul în familia noastră?
Sunt Mariana, o femeie de 55 de ani, prinsă între dorința de a păstra pacea în familie și nevoia de a-mi apăra propriile granițe. Fiecare weekend, când fiica soțului meu, Irina, și copiii ei vin la noi, casa mea devine un câmp de bătălie între așteptări, frustrări și tăceri apăsătoare. Povestea mea este despre sacrificiu, identitate și întrebarea dacă merită să renunți la tine pentru fericirea altora.
Mă numesc Irina și la 34 de ani am ales să mă căsătoresc cu Radu, un bărbat divorțat, cu o fiică adolescentă. Am crezut că iubirea noastră va trece peste orice, dar realitatea unei familii amestecate m-a lovit cu forța unui uragan. Între gelozii, neînțelegeri și sacrificii, am ajuns să mă întreb dacă am făcut alegerea corectă sau dacă trecutul lui Radu ne va bântui mereu prezentul.
Am fost ușurată când am aflat că fosta soție a soțului meu, Ana, locuiește în alt județ. Dintr-un motiv oarecare, încă mă simt geloasă pe Andrei, iar prezența ei mă face să mă simt inconfortabil. Am 35 de ani, dar în propria mea casă mă comport ca o adolescentă. În acea zi, ea trebuia să-l aducă pe fiul lor. Nu știam ce să spun sau cum să mă comport.
Am fost ușurată când am aflat că fosta soție a soțului meu, Ana, locuiește în alt județ. Dintr-un motiv oarecare, încă mă simt geloasă pe Andrei, iar prezența ei mă face să mă simt inconfortabil. Am 35 de ani, dar în propria mea casă mă comport ca o adolescentă. În acea zi, ea trebuia să-l aducă pe fiul lor. Nu știam ce să spun sau cum să mă comport.
