Într-o seară, printre farfurii murdare și plânsetele copiilor, mi-am dat seama că eu și soțul meu ajunseserăm doi străini în aceeași casă. Am cerut sprijinul mamei și am găsit curajul să-i spun lui Radu că nu oboseala mă distrugea, ci singurătatea de lângă el. Povestesc cum am ajuns la terapie, ce adevăruri ne-au durut și de ce împăcarea a însemnat mult mai mult decât să ne promitem că va fi bine.