Am crescut singură un băiat după ce soțul meu a murit într-un accident, iar toată viața mea s-a învârtit în jurul lui. Când s-a căsătorit, am simțit că pierd tot ce am mai drag, iar relația cu nora mea a devenit un câmp de bătălie al orgoliilor și temerilor. Povestea mea e despre dragoste, pierdere și curajul de a lăsa să plece.
Sunt Maria, o mamă și proaspătă bunică, dar de când s-a născut nepotul meu, nu am voie să-l văd decât în poze. Îmi invit copiii la noi, dar nora mea refuză mereu să vină și nu înțeleg ce am greșit. Povestea mea e despre dor, neînțelegeri de familie și lupta de a nu pierde legătura cu cei dragi.
Într-o seară tensionată, mi-am pus fiul la ușă și am rămas alături de nora mea, decizie care a zguduit întreaga familie. Povestesc cu sinceritate despre anii de sacrificii, despre neputința de a mă impune și despre curajul târziu de a-mi apăra demnitatea. Întrebarea care mă macină: oare o mamă are dreptul să-și aleagă liniștea, chiar dacă asta înseamnă să-și rănească propriul copil?
