Mi-am deschis ușa pentru sora mea și băiețelul ei, convinsă că familia nu trebuie lăsată la greu. În câteva luni, am ajuns să cer voie să mă odihnesc în casa pentru care muncisem aproape jumătate din viață. Când am încercat să pun o limită, mama m-a întrebat dacă pot dormi liniștită știind că îmi las nepotul fără adăpost.