Am ajuns să fiu prizoniera propriei bunătăți, hrănind copilul vecinei mele în fiecare zi, de teamă să nu par rea sau insensibilă. Povestea mea e despre limite, vinovăție și curajul de a spune „nu” într-o lume în care toți se așteaptă să fii mereu disponibil. Întrebarea care mă macină: unde se termină ajutorul și unde începe abuzul?