Sunt Maria. De când m-am mutat cu fiul meu, Radu, și nora mea, Irina, viața mea s-a transformat într-o rutină obositoare și umilitoare. Astăzi, o ceartă neașteptată m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva am uitat cine sunt și dacă merit să fiu tratată astfel.
Într-o seară tensionată, la masa din bucătărie, am realizat că nu mai pot trăi în umbra soțului meu, Mihai. Ani la rând am tăcut, sacrificându-mi liniștea pentru o armonie falsă, dar o ceartă aprinsă cu el și reacția fiicei noastre, Ilinca, m-au făcut să mă trezesc. Povestea mea este despre durere, trezire și lupta pentru respect – atât din partea celor dragi, cât și din partea mea însămi.
Ana s-a trezit în zori nu doar pentru a se pregăti de muncă, ci și pentru a-i face iubitului ei, Andrei, clătitele lui preferate. Zâmbind în timp ce privea aluatul, nu avea nicio idee ce îi va aduce ziua.
– „Fetelor, nunta s-a anulat. L-am părăsit pe Andrei acum o săptămână.”
Cred că fiecare bărbat ar trebui să aibă niște drepturi de bază în propria sa casă. Dacă nu am fi acționat rapid, unde și-ar fi adus logodnica? – Aria ridică din umeri. Inițial, am închiriat un apartament pentru că
La 18 ani, m-am căsătorit cu Radu, care era cu 20 de ani mai în vârstă decât mine. La început, părea un basm; m-a susținut să termin facultatea, iar inteligența și grija lui păreau fără limite. Totuși, pe măsură ce timpul a trecut, diferența de vârstă și etapele diferite ale vieții au prezentat provocări la care nu mă așteptam. Aceasta este povestea despre cum căsnicia mea aparent perfectă m-a învățat lecții despre dragoste, independență și respectul de sine pe care le voi purta mereu.
