Discuția a început ca o simplă cerere, dar s-a transformat rapid într-o ceartă aprinsă. Andrei, care fusese calm și stăpân pe sine, și-a pierdut brusc cumpătul. Șocată, Ioana a rămas tăcută, uitând de cină.
„Ca orice femeie normală, am visat întotdeauna la o familie fericită și puternică. Sunt căsătorită de 10 ani și, de-a lungul acestor ani, mi-am jucat perfect rolul de soție – mereu sprijinindu-mi soțul care aduce banii în casă,” spune Andreea. „Am făcut tot ce am putut pentru a ne îmbunătăți viața în orice fel. Am vrut ca locuința noastră să fie plăcută, frumoasă și confortabilă. Dar acum, mă simt prinsă într-un rol pe care nu l-am ales.”
Mă tot întreb, ce e în neregulă cu mine? Unele femei de vârsta mea își deschid propriile afaceri, altele călătoresc în lume, iar altele reușesc să echilibreze totul cu ușurință. Dar eu sunt aici, luptând să țin totul sub control în timp ce soțul meu rămâne complet deconectat.
Mă tot întreb, ce e în neregulă cu mine? Unele femei de vârsta mea își deschid propriile afaceri, altele călătoresc în lume, iar altele au grijă de ele însele.
Nora mea nu știe să gătească și refuză să învețe. Spune că este o pierdere de timp. Nu înțeleg aceste femei tinere din ziua de azi. Poate dacă aș fi avut o fiică, aș fi crescut-o diferit, dar am doi fii. Cel mai mare are 31 de ani, iar cel mai mic tocmai a împlinit 18. Fiul meu cel mare s-a căsătorit acum un an. Soția lui este foarte drăguță: nu este proastă, este frumoasă, curată, dar nu știe să gătească.
Soția fiului meu, Nora, era mereu pe lângă el, nici măcar nu-l lăsa să-și strângă singur farfuria de pe masă. Acum, ea mă sună să se plângă că soțul ei, Andrei, a încetat să mai ajute în casă. Cum aș putea să o ajut? Fostul meu soț, Victor, nu a fost perfect. Încă trăiește și este bine, doar că îi complică viața noii sale soții, nu mie.