Oameni de prisos: Unde se termină bunătatea și începe uitarea
Am dedicat ani din viața mea sperând că bunătatea mă va face indispensabilă familiei mele. Însă, de fiecare dată când aveau nevoie, își aminteau de mine, iar când îmi era greu, nu mă întreba nimeni dacă sunt bine. Mă întreb dacă mai are rost să ierți la nesfârșit atunci când dragostea devine o rană mereu deschisă.