Povestea mea începe într-o dimineață rece de noiembrie, când am realizat că sacrificiile mele pentru Andreea nu mai contează pentru ea. Am trăit pentru bucuria fiicei mele, chiar dacă am renunțat la visele mele și la tot ce am iubit vreodată, doar pentru ca ea să nu ducă lipsă de nimic. Durerea respingerii mi-a frânt sufletul și m-a pus față în față cu întrebarea: merită dragostea de mamă toate aceste renunțări?