Mă numesc Irina și, după ani de viață în București, familia m-a chemat să mă întorc în satul natal, sub pretextul binelui comun. Întoarcerea acasă a scos la iveală conflicte vechi, așteptări nespuse și o ruptură pe care nici timpul, nici scuzele nu o mai pot repara. Povestea mea este despre dorința de apartenență, dar și despre curajul de a-ți urma propriul drum, chiar dacă asta înseamnă să rămâi singur.
Într-o noapte de vară, am stat cu tata pe prispă și am ascultat cum vântul aducea zvonuri despre un investitor care voia să cumpere pământul nostru. Povestea mea e despre lupta dintre rădăcini și tentația banilor, despre familie, certuri, iertare și ce înseamnă cu adevărat să aparții unui loc. Am ales să rămânem, iar decizia noastră a schimbat nu doar viața noastră, ci și a întregului sat.
Sunt Maria, o văduvă dintr-un sat din Moldova, care a încercat să-și apropie fiul și nora dăruindu-le o bucată de pământ. În loc să ne unească, gestul meu a declanșat o ruptură adâncă în familie, când am aflat că vor să vândă pământul. Povestea mea e despre dragoste, sacrificiu și dorința de a fi înțeleasă, dar și despre cât de greu e să repari ceea ce s-a frânt între cei dragi.
Într-o seară rece de noiembrie, viața mea s-a prăbușit când soția mea, Elena, mi-a spus că mă părăsește pentru alt bărbat. Am fost nevoit să mă întorc în satul copilăriei, la casa părintească, unde am redescoperit cine sunt cu adevărat. Povestea mea e despre trădare, regăsire și curajul de a o lua de la capăt când totul pare pierdut.
Am crescut alături de sora mea, Irina, într-un sat uitat de lume, unde fiecare zi era o luptă. Moștenirea casei părintești a scos la iveală răni vechi, dar și puterea legăturii dintre noi. Prin conflicte, amintiri și regăsiri, am învățat ce înseamnă cu adevărat să fii familie.
Mă numesc Irina și am crescut într-un sat mic din Moldova, prinsă între dorința de a-mi urma visurile și așteptările familiei mele. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegeri și încercarea de a găsi un echilibru între ceea ce vreau eu și ceea ce vor ceilalți de la mine. Între certuri, lacrimi și speranțe, am învățat cât de greu e să fii auzit atunci când toți cred că știu ce e mai bine pentru tine.
Într-o seară liniștită, viața mea de mamă la țară a fost zguduită de decizia neașteptată a fiicei mele, Ilinca, de a-și părăsi soțul și de a începe o viață nouă singură, în oraș. Povestea mea este despre frică, neputință și dragostea care uneori doare, dar și despre curajul de a accepta alegerile copiilor noștri. M-am confruntat cu propriile prejudecăți și cu judecata satului, încercând să-mi susțin fiica fără să o pierd.
