Am divorțat la 68 de ani, convins că merit un nou început și cineva care să aibă grijă de casă. Am pus un anunț în ziar, dar răspunsul primit m-a făcut să-mi pun sub semnul întrebării toată viața. Povestea mea e despre singurătate, regrete și redescoperirea de sine.
Sunt Irina și, cu doar 112 lei în cont și două zile până la salariu, am ajuns să fac un gest de bunătate pentru o bătrână necunoscută într-o coadă la supermarket. Nu m-am așteptat la nimic în schimb, dar acea clipă a declanșat o serie de evenimente care mi-au transformat viața și familia. Povestea mea e despre cum un gest mic poate aduce înapoi o avalanșă de bine, chiar când nu mai crezi în miracole.
Niciodată nu mi-am imaginat că mă voi afla într-un moment de schimbare atât de profundă în viață, mai ales nu după sărbătorirea celor 53 de ani ai mei. Părea ceva desprins dintr-un film, dar nu din acele romantice. Mai degrabă ca o trezire târzie. Viața mea devenise o buclă monotonă, amintind de „Ziua Cârtiței”, dar fără umor. Când copiii mei, Magdalena și Hubert, au crescut și au devenit independenți, mi-am dat seama că nu mai trebuie să sacrific propria fericire. Aceasta este povestea despre cum eu, Viorica, am decis să-l părăsesc pe soțul meu, Paul, în căutarea unei vieți mai puțin obișnuite.
Într-o seară târziu, Adrian se întorcea acasă când a auzit un plâns slab, care părea deplasat. Inițial, a crezut că ar putea fi un copil în dificultate, dar strada pustie nu oferea niciun indiciu. Mânat de un amestec de curiozitate și îngrijorare, Adrian a pornit în căutarea care l-a condus la o descoperire neașteptată, una care avea să-i schimbe cursul vieții pentru totdeauna.
