„Ar fi trebuit să aduci ceva cu tine. Bine, trebuie să plecăm. Altfel, vom întârzia din cauza ta.” Ana a închis ușa în urma ei, lăsând-o pe mama și pe fiul ei în urmă.
Ion încă nu se putea obișnui cu noile sale împrejurimi. Viața este imprevizibilă. Un tată a patru copii, niciodată nu și-a imaginat că își va petrece bătrânețea într-un azil. Dar odată, viața lui era vibrantă și împlinită, plină de bucurie și prosperitate. Avea un loc de muncă bine plătit, o casă spațioasă, o mașină, o soție minunată și patru copii adorabili.
Doamna Maria este pensionară de ani buni. Privește pe fereastră, întrebându-se ce fac acum fiicele și fiul ei adulți. Vor veni să-i ureze la mulți ani? Poate măcar vor suna? Nu par să-și dorească să-și petreacă timpul liber cu mama lor în vârstă. „Îmi amintesc când soțul meu m-a lăsat cu trei copii. Nu voia…”
Am fost întotdeauna o persoană precaută și sensibilă, chiar și la vârsta de 52 de ani. Fie că este ceva cu care m-am născut sau o trăsătură insuflată de părinții mei, nu pot spune cu siguranță. Crescând ca unicul copil într-o familie de clasă mijlocie, mama a fost figura dominantă în gospodăria noastră și s-a ocupat de educația mea. Copilăria mea nu a fost perfectă, dar nici groaznică. Cu toate acestea, viața a luat o întorsătură drastică atunci când soțul meu a decis să mă părăsească pentru o altă femeie.
Am dedicat 30 de ani acestui loc — mai întâi ca ospătăriță, apoi ca manager. Din cauza vârstei, nu mai eram potrivită pentru job și a trebuit să mă retrag.
Fiul și fiica noastră au crescut și au plecat de acasă cu ani în urmă. Fiecare are acum propria familie și copii mici. Acum, suntem doar eu și soțul meu trăind împreună.
Nu era doar un bărbat; era o enigmă. Pe măsură ce își amintea ce făcuse fostul ei soț, un val de dezgust o cuprindea… Fusese mereu atât de fermecător când s-au cunoscut prima dată, amabil și politicos.
Familia Anei nu a fost deloc susținătoare față de decizia ei drastică. Părinții ei au insistat să se răzgândească și să se întoarcă imediat, avertizând-o că o vor dezmoșteni dacă nu se conformează.
Doamna Maria este pensionară de mult timp. Privește pe fereastră și se întreabă ce fac acum fiicele și fiul ei adulți. Vor veni să-i ureze la mulți ani? Poate măcar vor suna? Nu vor să-și petreacă timpul liber cu o mamă în vârstă. „Îmi amintesc când soțul meu m-a lăsat cu trei copii. Nu a vrut…”
Ani de zile am luptat să concep. Când în sfârșit s-a întâmplat, eu și soțul meu am fost în culmea fericirii. Dar nu a fost ultimul miracol care ne aștepta. Câteva luni mai târziu, am aflat că așteptăm gemeni. Fericirea noastră nu avea margini! Dar responsabilitatea era și mai mare. Era clar că va trebui să muncim de două ori mai mult.
Timp de trei ani, au trăit împreună, încercând să creeze o aparență de familie. Naomi a făcut tot posibilul să gestioneze gospodăria și să-și sprijine partenerul în orice mod, în timp ce Gerald, în ciuda eforturilor sale, s-a confruntat cu provocări care au dus la consecințe neprevăzute.
Mă numesc Nora, am 68 de ani, și liniștea din casa mea spațioasă a devenit tot mai apăsătoare de-a lungul anilor. Încă lucrând pentru a mă menține ocupată, am decis să-mi invit copiii și nepoții, sperând să umplu din nou camerele cu râsete.
