"Când soacra mea s-a mutat la noi: O luptă de voințe în casa noastră"

„Când soacra mea s-a mutat la noi: O luptă de voințe în casa noastră”

După ce am acceptat să o lăsăm pe soacra mea, Elena, să se mute în apartamentul nostru pentru a o ajuta într-o perioadă dificilă, mi-am dat seama repede că avea alte planuri. Deși era spațiul nostru, Elena a început să impună propriile reguli, uitând al cărui nume era pe contractul de închiriere. Ceea ce a început ca un gest de bunăvoință s-a transformat curând într-o luptă zilnică pentru control.

"Viorica, te rog să nu intri în camera noastră sau să ne atingi lucrurile," a spus nora Anca: Dar eu încă dețin casa. Nu pot să mă mișc în propria mea casă?

„Viorica, te rog să nu intri în camera noastră sau să ne atingi lucrurile,” a spus nora Anca: Dar eu încă dețin casa. Nu pot să mă mișc în propria mea casă?

Acum șase luni, Petru a adus-o pe Anca în casa mea, spunând că vor sta cu mine în timp ce caută un apartament potrivit de închiriat. Nu i-am grăbit, permițându-le să locuiască aici. Le-am dat o cameră, dar multe dintre lucrurile mele erau încă acolo. Până la urmă, nu puteam să-mi arunc toate lucrurile într-o geantă.

"Când l-am rugat pe soțul meu să o ajute pe 'mama ta', ea a izbucnit în lacrimi și a plecat din casa noastră"

„Când l-am rugat pe soțul meu să o ajute pe ‘mama ta’, ea a izbucnit în lacrimi și a plecat din casa noastră”

Soțul meu, Andrei, este copil unic, un fapt de care eram conștientă cu mult înainte de a ne căsători. Aveam unele rezerve legate de acest lucru, temându-mă că legătura strânsă pe care o avea cu mama sa, Elena, ar putea fi un obstacol în acceptarea mea și a celor doi copii ai mei dintr-o căsătorie anterioară. Andrei are și o fiică, Ioana. Care erau șansele ca Elena să ne accepte cu adevărat ca pe ai săi? Temerile mele, se pare, nu erau complet nefondate.

"Se pare că soacra nu e chiar atât de rea - a gândit Bogdan. Să te înțelegi cu soția necesită atât de mult efort": Dar soacra a rezolvat situația aproape instantaneu

„Se pare că soacra nu e chiar atât de rea – a gândit Bogdan. Să te înțelegi cu soția necesită atât de mult efort”: Dar soacra a rezolvat situația aproape instantaneu

Bogdan stătea pe o bancă în parc, ronțăind un covrig de ieri. Marginile erau aproape la fel de tari ca piatra, un semn clar că era stocul nevândut de ieri. Dar un om flămând nu este pretențios. Se delecta cu gustul de cremă de brânză și medita asupra vieții. Porumbeii locali îl priveau fără clipire, gata să se năpustească la orice firimitură.