Într-o seară tensionată, am aflat că tata ascunde cât primește pensie, iar asta a declanșat o furtună în familie. M-am întrebat mereu dacă e treaba mea să știu sau să mă implic, dar discuțiile cu colegii și certurile cu sora mea m-au pus pe gânduri. Povestea mea e despre orgoliu, rușine și nevoia de a ne apropia de cei dragi, chiar și atunci când nu vrem să recunoaștem că avem nevoie unii de alții.
Într-o seară rece de noiembrie, viața mea s-a schimbat când am auzit-o pe mama spunând cu voce tremurată: „Nu mai putem continua așa, Ilinca!” Povestea mea este despre lupta pentru supraviețuire după ce tatăl meu a pierdut totul la jocuri de noroc, despre rușinea care ne-a urmărit și despre cum am reușit, cu greu, să ne regăsim ca familie. Am învățat că uneori, sprijinul vine de unde te aștepți mai puțin și că iertarea nu e niciodată ușoară, dar e singura cale spre vindecare.
Într-un eseu școlar plin de emoție, Andrei, un tânăr de 16 ani, își împărtășește călătoria personală prin lupta mamei sale cu depresia. Cuvintele sale sincere au rezonat cu cititorii din întreaga țară, declanșând o conversație amplă despre sănătatea mintală.
Mama mea biologică nu mai este printre noi, și nici femeia care m-a ajutat să-mi găsesc drumul și să navighez prin viața din București.
Mama mea biologică nu mai este printre noi, și nici femeia care m-a ajutat să-mi găsesc drumul și să navighez prin viața din București.
A încercat să fie un tânăr responsabil, dar viața avea alte planuri. Credeam că l-am pregătit pentru orice… Când Andrei avea 16 ani, totul s-a schimbat.
Creșterea unui copil, mai ales a unei fiice, înseamnă să-i oferi tot ce e mai bun. Soțul meu și cu mine am realizat acest lucru aproape simultan. Ana s-a născut târziu în viețile noastre și știam că nu voi mai avea alți copii. Așa că, chiar și în timp ce eram în spital într-o stare destul de instabilă, repetam același lucru: cumpărați cele mai bune scutece și
Relațiile intergeneraționale sunt la fel de vechi ca timpul. Unii oameni sunt suficient de norocoși să aibă părinți care îi susțin în toate modurile posibile de-a lungul vieții. Alții se luptă să se înțeleagă cu copiii lor. Indiferent de situație, vor exista întotdeauna anumite probleme între două sau chiar trei generații. Această poveste este o mărturie a acelei complexități.
Întotdeauna am crezut că sunt într-o căsnicie fericită. Cincisprezece ani este o perioadă lungă. Uneori ne certam, dar niciodată nu era ceva serios. Puteam să-mi deschid inima.
Elena a fost mereu puternică și deșteaptă. Practica sporturi și câștiga regulat competiții. Întreaga școală era mândră de ea. Cumva, reușea să-și mențină notele ridicate, deși sportivii de obicei se chinuie cu asta. Uneori, copiii de succes cresc și se schimbă brusc. Dar Elena nu s-a schimbat. A început o afacere în micul nostru oraș. Totul părea bine până când
Relațiile intergeneraționale sunt la fel de vechi ca timpul. Unii oameni sunt suficient de norocoși să aibă părinți care îi susțin în toate modurile posibile de-a lungul vieții. Alții se luptă să se înțeleagă cu copiii lor. Indiferent de situație, vor exista întotdeauna anumite probleme între două sau chiar trei generații. Această poveste este o mărturie a acelei complexități.
Am realizat gravitatea situației mele după o conversație cu fosta mea soacră. Mi-a spus că ar fi trebuit să mă gândesc cum să-mi întrețin copiii înainte de a-i naște.
