Aveam șaptesprezece ani când am aflat că voi deveni mamă, iar viața mea dintr-un orășel de provincie s-a schimbat radical. Povestea mea este o confesiune sinceră despre pierdere, lupta pentru iubire și familie, și despre cât de greu este să crești când toți din jurul tău vor să rămâi copil. Am învățat că maturizarea forțată doare, dar și că dragostea poate răsări acolo unde nu te aștepți.
Mă numesc Milena și am rămas singură într-un sat mic din România după ce soțul meu, Viorel, m-a părăsit fără nicio explicație. Am înfruntat privirile și vorbele grele ale vecinilor, presiunea familiei și, mai ales, propria mea teamă de a nu mai fi iubită vreodată. Povestea mea este despre curajul de a mă ridica din ruinele unei vieți destrămate și de a-mi găsi, pas cu pas, drumul către lumină.
Totul s-a prăbușit când soțul meu, Radu, m-a dat afară din casă pentru că nu puteam avea copii. Singură, fără sprijinul familiei, am fost nevoită să mă reinventez și să găsesc o nouă cale spre lumină. Astăzi, privind înapoi, mă întreb dacă rănile sufletului se vindecă vreodată cu adevărat.
Totul s-a schimbat în ziua în care soțul meu, Petru, a plecat fără să privească înapoi, lăsându-mă singură cu doi copii într-o casă dărăpănată la marginea satului. Am luptat cu rușinea, cu sărăcia și cu privirile reci ale vecinilor, încercând să le ofer copiilor mei o viață mai bună, chiar dacă fiecare zi părea o nouă luptă fără sfârșit. Povestea mea este despre curaj, disperare și întrebarea dacă dragostea de mamă poate învinge prejudecățile și greutățile vieții.
