Deschid ochii și simt greutatea unei noi dimineți ca o piatră pe pieptul meu. În casa copilăriei mele, liniștea e sfâșiată de certuri mărunte și resentimente mocnite, iar eu mă lupt cu vinovăția de a nu mai putea pretinde că sunt puternică. Tot ce îmi doresc e să înțeleg: sunt eu de vină că nu fac față sau pur și simplu nimeni nu mai poate singur azi?