N-am să uit clipa în care fiul meu, cu care nu mai vorbisem de luni bune, a intrat în curte ținându-și copilul de mână și cerându-mi ajutorul. Am vrut să-l alung, pentru că mă rănise și mă umilise, dar când l-am văzut cât de obosit și de pierdut era, m-am luptat cu mine însumi. În acel weekend am deschis răni vechi, am spus lucruri grele și am încercat, pentru nepotul meu, să reparăm ce mai putea fi salvat între noi.