Într-o noapte ploioasă, am fost nevoit să mă confrunt cu mama mea, Elena, despre secretul care ne-a măcinat familia ani de zile. Povestea mea este despre lupta cu dependența de alcool a tatălui meu, despre rușinea care m-a urmărit în copilărie și despre încercarea de a găsi iertare și împăcare. Prin această confesiune, sper să inspir pe alții să vorbească despre traumele lor și să nu lase tăcerea să le distrugă viețile.
Sunt Vlad, tatăl unui băiat de unsprezece ani, și încă îmi răsună în minte vocea tremurată a fiului meu când mi-a povestit ce i s-a întâmplat la școală. Am simțit cum mi se rupe sufletul când am văzut filmarea în care era umilit de profesori, iar furia și neputința m-au împins să caut dreptate. Povestea noastră nu e doar despre o nedreptate, ci despre curajul de a nu tăcea atunci când cei mici sunt răniți de cei care ar trebui să-i protejeze.
Sunt Viorel, un fost militar care a ajuns să doarmă pe băncile din Gara de Nord, refuzând adăpostul oferit de stat din cauza condițiilor inumane. Povestea mea este despre lupta cu traumele războiului, indiferența autorităților și disperarea de a găsi un loc unde să pot trăi cu demnitate. Între amintirile de pe front și realitatea crudă a străzii, încerc să nu-mi pierd speranța că voi fi văzut ca om, nu ca o povară.
Într-o zi de toamnă, primesc un telefon care îmi răscolește toate rănile vechi: fostul meu soț, Radu, vrea să-și ia rămas-bun de la fiul nostru, Vlad. Povestea mea e despre trădare, iertare și lupta interioară dintre dorința de a-mi proteja copilul și nevoia de a-i oferi șansa unei despărțiri. Între furie și compasiune, mă întreb dacă pot găsi puterea să fac ceea ce e mai bine pentru Vlad, chiar dacă asta înseamnă să-mi înfrunt din nou trecutul.
Filip locuia cu părinții săi într-un apartament închiriat. Vecinii de alături erau oameni foarte ciudați. Lucrurile nu păreau să meargă bine pentru ei. Fetița era mereu flămândă. Nu era clar de ce nu aveau bani nici măcar pentru cele mai elementare necesități. Totuși, merita menționat că tatăl ei era alcoolic. Mama lui Filip le dădea adesea mâncare fetiței și mamei ei. Filip a ajuns la concluzia că
