Copilăria mea a fost marcată de tăcerea apăsătoare, de zgomotul geamurilor sparte și de țipetele care sfâșiau liniștea nopții. Am crescut în umbra palmei tatălui meu și a tăcerii mamei, încercând să găsesc puterea de a ierta. Astăzi, după toate acestea, mă întreb dacă rănile trecutului se pot vindeca vreodată cu adevărat.