Totul a început cu o ceartă banală, dar cuvintele mamei mele m-au urmărit toată viața. Am crescut încercând să-i demonstrez că merit iubire, dar fiecare pas înainte era întâmpinat cu reproșuri și așteptări imposibile. Povestea mea e despre lupta cu vina, dorința de a fi acceptat și curajul de a-mi găsi propria voce.
Am revenit în casa copilăriei mele după un divorț dureros, împreună cu fiica mea de șase ani. Mama mea, deși locuiește singură într-un apartament spațios, refuză să arunce ceva, transformând fiecare cameră într-un depozit sufocant. Încerc să găsesc un echilibru între nevoile copilului meu și încăpățânarea mamei, dar fiecare zi devine o luptă cu trecutul și cu teama de a nu repeta aceleași greșeli.
Mă numesc Irina și, după douăzeci de ani, mi-am revăzut tatăl care a plecat când aveam șapte ani. Întâlnirea noastră a fost plină de tăceri apăsătoare, regrete nespuse și întrebări fără răspuns. Povestea mea este despre absență, dorința de apartenență și lupta de a ierta.
