Am fost mereu omul care nu știe să spună „nu”, până când am ajuns la capătul puterilor, prinsă între nevoile vecinei mele bolnave și propria familie. Povestea mea e despre limite, sacrificiu și vinovăție, dar și despre curajul de a cere ajutor. Mă întreb dacă am făcut bine sau dacă am rănit pe cineva spunând, în sfârșit, ce simt.
Într-o zi obișnuită, am decis să-mi scot fiul nou-născut la o plimbare, dar am fost întâmpinată de curiozitatea invazivă a vecinei mele, doamna Popescu. Această întâlnire neașteptată a scos la iveală tensiuni ascunse și m-a făcut să reflectez asupra limitelor intimității și curajului de a spune nu. În final, am realizat cât de important este să îmi protejez familia și să îmi stabilesc propriile limite.
După ce am cumpărat apartamentul visurilor mele, am descoperit că vecinii mei trăiau o dramă ascunsă. Băiatul lor, Andrei, era prins într-o situație dificilă, iar eu mă simțeam neputincios în fața suferinței lui. Încercând să găsesc o cale de a ajuta, am realizat că uneori soluțiile nu sunt atât de simple pe cât par.
