Totul a început în ziua în care, cu inima grea, i-am spus doamnei Maria că nu mai pot fi omul ei de încredere. Ani la rând am încercat să fiu vecina perfectă, mama ideală și fiica pe care părinții mei și-o doreau, dar am ajuns la capătul puterilor. Povestea mea este despre limite, vinovăție și lupta tăcută a femeii care încearcă să mulțumească pe toată lumea, uitând de sine.
Toată viața am visat la o grădină a mea, dar nu mi-am imaginat niciodată că, odată ce o voi avea, va deveni puntea care mă va readuce aproape de fiica mea, Ana. Ani la rând am trăit cu durerea despărțirii noastre, fiecare dintre noi închistată în propriile răni și orgolii. Acum, privind florile și pomii pe care i-am plantat împreună, mă întreb dacă nu cumva rădăcinile iertării cresc la fel de încet și de sigur ca cele ale trandafirilor mei.
Căutând sfaturi pentru a gestiona o dinamică familială provocatoare după ce socrul meu și-a mutat noua parteneră în locuința noastră deja aglomerată.
Fiica mea a legat o prietenie cu o fată din cartierul nostru, care este puțin mai mare. Locuim într-un bloc de apartamente cu patru etaje. Îl întâlnesc ocazional pe tatăl fetei, vecinul nostru, dar nu suntem apropiați. Interacțiunile noastre au început datorită copiilor noștri. Ne întâlneam uneori în timpul întâlnirilor de joacă, iar el solicita frecvent favoruri.
