Am scris această poveste din adâncul sufletului meu, privind înapoi la momentele când am simțit că nu mai am nimic—nici siguranță, nici sprijin, nici speranță. În lupta mea cu izolarea și rușinea, am descoperit, cu teamă și uimire, că uneori tocmai prăbușirea ne deschide calea spre adevărata compasiune. Vreau să vă invit să reflectați alături de mine: ne ajută cu adevărat suferința să ne apropiem de ceilalți sau ne împinge definitiv în singurătate?