„Predă Casa Mai Întâi, Apoi Poți Să Te Întâlnești Din Nou,” Îmi Cere Fiul Meu

Nu mi-am imaginat niciodată că propriul meu copil mă va pune într-o astfel de situație dificilă. La 57 de ani, credeam că le-am văzut pe toate, dar nimic nu m-a pregătit pentru conversația pe care am avut-o cu fiul meu, Andrei, săptămâna trecută.

Andrei are 28 de ani și, ca mulți tineri adulți, se luptă să-și găsească locul în lume. Are un loc de muncă decent, dar costul vieții în orașul nostru este astronomic. A locuit cu mine de când a absolvit facultatea și, deși mi-a plăcut să-l am prin preajmă, am presupus întotdeauna că va pleca în cele din urmă și își va începe propria viață.

Sâmbăta trecută, stăteam în sufragerie când Andrei a adus în discuție viața mea amoroasă. De la divorțul meu de acum cinci ani, am fost reticentă să mă arunc din nou în lumea întâlnirilor. Dar recent, am cunoscut pe cineva care m-a făcut să reconsider. Numele lui este Mihai și este amabil, amuzant și cu adevărat interesat de mine.

I-am menționat lui Andrei despre Mihai, așteptându-mă la un răspuns de susținere. În schimb, m-a privit cu o seriozitate care m-a luat prin surprindere.

„Mamă,” a început el, „cred că e grozav că te gândești să te întâlnești din nou. Dar înainte să o faci, trebuie să discutăm ceva.”

Am dat din cap, curioasă despre ce avea de spus.

„M-am gândit mult la viitorul meu,” a continuat el. „Și cred că e timpul să-mi semnezi casa.”

Am fost uluită. „Ce vrei să spui?” am întrebat.

„Ei bine,” a spus el, „îmbătrânești și are sens ca eu să am casa. În felul acesta, te poți concentra pe relația ta fără să te îngrijorezi de proprietate sau finanțe.”

Nu-mi venea să cred ce auzeam. „Andrei, această casă este casa mea. Este locul unde mi-am construit viața. De ce aș da-o pur și simplu ție?”

A oftat, ca și cum ar explica ceva evident unui copil. „Pentru că este practic, mamă. Nu mai ai nevoie de această casă mare. Și dacă ești serioasă cu Mihai, poate vei dori să te muți cu el în cele din urmă.”

Am simțit un amestec de furie și tristețe. „Andrei, această casă este tot ce mi-a rămas din căsnicia mea. Este siguranța mea. Și în plus, ce se întâmplă dacă lucrurile nu merg bine cu Mihai?”

A ridicat din umeri. „Atunci poți rămâne aici cu mine. Dar legal, casa ar trebui să fie a mea.”

Nu-mi venea să cred îndrăzneala lui. „Andrei, te iubesc, dar nu așa funcționează lucrurile. Nu poți pur și simplu să-mi ceri să-ți dau casa mea.”

Părea rănit. „Nu cer, mamă. Doar spun că are sens pentru amândoi.”

Conversația s-a terminat acolo, dar tensiunea a persistat. În următoarele zile, Andrei abia a vorbit cu mine. A evitat contactul vizual și și-a petrecut majoritatea timpului în camera lui.

Am încercat să ajung la el, dar era distant și rece. Mi-a frânt inima să văd cum relația noastră se deteriorează din cauza unui lucru atât de materialist.

O săptămână mai târziu, am primit un mesaj de la Andrei în timp ce eram la muncă: „Trebuie să vorbim diseară.”

Stomacul mi s-a strâns de anxietate în timp ce conduceam spre casă. Când am intrat pe ușă, Andrei stătea la masa din bucătărie cu un teanc de hârtii în fața lui.

„Mamă,” a spus fără să ridice privirea, „am întocmit niște documente pentru ca tu să-mi semnezi casa.”

Am simțit un nod în gât. „Andrei, nu pot face asta.”

În cele din urmă m-a privit, ochii lui plini de frustrare. „De ce nu? Nu ai încredere în mine?”

„Nu e vorba de încredere,” am spus încet. „E vorba despre ceea ce este corect.”

S-a ridicat brusc, răsturnând scaunul. „Bine! Dacă nu-ți pasă de viitorul meu, atunci poate ar trebui să plec!”

Lacrimi mi-au umplut ochii în timp ce îl priveam cum iese furtunos din casă. În acea noapte, nu s-a întors acasă.

Zilele s-au transformat în săptămâni și Andrei încă nu se întorsese. A ignorat apelurile și mesajele mele. Casa părea mai goală ca niciodată fără el.

Am vrut să apelez la Mihai pentru confort, dar m-am simțit prea rușinată să explic ce s-a întâmplat. Cererea fiului meu a creat o prăpastie între noi care părea imposibil de trecut.

În timp ce stau aici acum, singură în această casă mare care odată părea un cămin, mă întreb dacă lucrurile vor mai fi vreodată la fel.