„Soțul meu spune că va munci mai mult dacă avem un copil, dar ce facem dacă asta nu se întâmplă niciodată?”
Soțul meu, Andrei, și cu mine suntem împreună de doi ani. Am fost într-o relație timp de un an înainte de a ne căsători, iar acum ne apropiem de prima noastră aniversare de nuntă. Deși relația noastră are suișuri și coborâșuri ca oricare alta, există o problemă care a fost o sursă constantă de tensiune: lipsa de motivație a lui Andrei de a câștiga mai mulți bani.
Andrei lucrează ca designer grafic freelancer. Este talentat și are potențialul de a câștiga bine, dar este mulțumit doar să se descurce. Ori de câte ori aduc în discuție subiectul creșterii veniturilor noastre, el îl respinge, spunând că nu are motivație. Motivul lui? Susține că dacă am avea un copil, ar fi mai motivat să muncească mai mult și să câștige mai mult.
La început, am încercat să-i înțeleg perspectiva. Poate că ideea de a asigura un viitor pentru un copil l-ar împinge să se străduiască mai mult. Dar pe măsură ce timpul a trecut, am început să văd asta ca pe o scuză mai degrabă decât un motiv real. Gândul de a aduce un copil în situația noastră financiară actuală mă neliniștește. Abia ne descurcăm cum suntem acum, iar adăugarea cheltuielilor pentru creșterea unui copil pare iresponsabilă.
Am încercat să vorbesc cu Andrei despre preocupările mele, dar el rămâne ferm pe poziții. Crede că a avea un copil va rezolva magic problemele noastre financiare oferindu-i motivația pe care o lipsește în prezent. Dar ce facem dacă asta nu se întâmplă niciodată? Ce facem dacă nu avem un copil sau dacă a avea un copil nu îi schimbă atitudinea? Acestea sunt întrebări care mă țin trează noaptea.
Am fost întotdeauna cea mai practică dintre noi doi în relația noastră. Lucrez ca asistentă medicală și, deși jobul meu este stabil, nu plătește suficient pentru a ne susține confortabil pe amândoi, cu atât mai puțin un copil. I-am sugerat lui Andrei diverse modalități prin care ar putea să-și crească veniturile – să ia mai mulți clienți, să-și îmbunătățească abilitățile sau chiar să caute un job part-time – dar el respinge aceste idei.
Situația a ajuns la punctul culminant luna trecută când am avut o ceartă deosebit de aprinsă despre bani. I-am spus lui Andrei că nu cred că a avea un copil este o idee bună având în vedere starea noastră financiară actuală. M-a acuzat că nu cred în el și că nu vreau să întemeiem o familie. A fost una dintre cele mai urâte certuri pe care le-am avut vreodată.
De atunci, lucrurile au fost tensionate între noi. Am încercat să evităm subiectul, dar este mereu acolo, pândind în fundal. Nu pot scutura sentimentul că suntem într-un impas. Îl iubesc pe Andrei, dar încep să mă întreb dacă diferențele noastre de viziune asupra banilor și motivației sunt prea mari pentru a fi depășite.
M-am confesat prietenilor și familiei despre situație, iar sfaturile lor au fost mixte. Unii spun că ar trebui să-i dau lui Andrei mai mult timp să-și găsească motivația, în timp ce alții cred că ar trebui să mă gândesc dacă aceasta este genul de parteneriat pe care îl doresc pe termen lung. Este o decizie dificilă și mă simt împărțită între dragostea mea pentru Andrei și preocupările mele practice despre viitorul nostru.
Pe măsură ce ne apropiem de prima aniversare a nunții noastre, mă regăsesc reflectând asupra relației noastre și asupra a ceea ce ne rezervă viitorul. Vreau să cred că Andrei își va găsi motivația și că putem construi un viitor stabil împreună. Dar trebuie să fiu realistă cu privire la posibilitatea ca lucrurile să nu se schimbe.
Deocamdată, iau lucrurile zi cu zi. Mă concentrez pe jobul meu și încerc să economisesc cât mai mult posibil. De asemenea, am început să văd un terapeut pentru a mă ajuta să navighez prin sentimentele mele și să dau sens situației. Nu este ușor, dar știu că trebuie să am grijă de mine și să iau decizii care sunt în interesul meu.
În cele din urmă, doar timpul va spune ce ne rezervă viitorul mie și lui Andrei. Dar un lucru este sigur: nu pot continua să aștept ca un copil ipotetic să ne rezolve problemele. Trebuie să găsim o modalitate de a aborda problemele noastre direct sau riscăm să ne îndepărtăm și mai mult unul de celălalt.