„De ce ești mereu la telefon cu mama? E timpul să te miști și să faci curățenie!”

Cătălin, o persoană cu adevărat binevoitoare și plină de grijă, a fost întotdeauna stânca pentru prietenii și familia sa. Fie că era vorba de a asculta, de a oferi un umăr pe care să plângi, sau chiar de a împrumuta ultimii săi bani, Cătălin era acolo. Prietenul său, Ștefan, a lucrat cu el de ani de zile și l-a admirat întotdeauna pe Cătălin pentru pozitivitatea sa neclintită și disponibilitatea de a ajuta pe alții. Cu toate acestea, era un obicei al lui Cătălin pe care Ștefan îl găsea ciudat—conversațiile sale lungi la telefon cu mama sa.

În fiecare zi, fără excepție, Cătălin petrecea ore în șir la telefon cu mama sa. Nu conta dacă erau la muncă, ieșiți împreună, sau chiar dacă Cătălin avea sarcini de îndeplinit acasă; el își făcea întotdeauna timp pentru aceste apeluri. Ștefan, împreună cu ceilalți prieteni ai lor, Mihai, Andreea, Mia și Bianca, îl tachinau adesea pe Cătălin despre asta, spunând, „De ce ești mereu la telefon cu mama? E timpul să te miști și să faci curățenie!” Dar Cătălin doar zâmbea și își continua conversațiile, asigurându-i că vorbitul cu mama sa era punctul culminant al zilei sale.

Într-o zi, obiceiul lui Cătălin de a-și prioritiza apelurile telefonice în detrimentul responsabilităților sale l-a ajuns din urmă. Fusese însărcinat cu un proiect important la muncă, unul care necesita toată atenția și dedicarea sa. Cu toate acestea, apelurile zilnice ale lui Cătălin cu mama sa au început să-i consume timpul de muncă. Ștefan a observat distracția lui Cătălin, dar a presupus că prietenul său își va gestiona timpul înțelept, așa cum o făcuse întotdeauna.

Pe măsură ce termenul limită pentru proiect se apropia, a devenit clar că Cătălin rămânea în urmă. Colegii săi, inclusiv Ștefan, au oferit să ajute, dar Cătălin i-a asigurat că are totul sub control. Cu o zi înainte ca proiectul să fie datorat, Cătălin a primit un apel de la mama sa. În loc să-i ceară să sune mai târziu, el s-a angajat în conversația lor obișnuită, lungă.

A doua zi, echipa lui Cătălin și-a prezentat proiectul, dar era evident că partea lui Cătălin era incompletă. Lipsa de atenție la detalii și lucrul grăbit au dezamăgit-o pe șefa lor, ducând la o evaluare slabă a echipei. Colegii lui Cătălin, simțindu-se dezamăgiți, l-au confruntat în legătură cu prioritățile sale. Cătălin și-a dat seama prea târziu că incapacitatea sa de a echilibra viața personală cu responsabilitățile profesionale avea consecințe nu doar pentru el, ci și pentru echipa sa.

La final, relația lui Cătălin cu colegii săi a fost tensionată, iar reputația sa la muncă a avut de suferit. El a învățat o lecție dură despre importanța stabilirii limitelor și gestionării eficiente a timpului său. Deși intențiile sale au fost întotdeauna la locul lor, Cătălin a înțeles că uneori, trebuie să pui telefonul jos și să te concentrezi pe sarcina de la îndemână.