„Soția Fiului Meu Este o Persoană Dificilă: Îl Face Să Facă Toate Treburile Casnice”

Salut, Ana. Ce mai faci? Ceva nou?

• Salut, Maria. Totul e bine. Copiii au venit de Ziua Recunoștinței, nepoții… Au fost atât de drăguți, au adus mâncare, toată lumea s-a adunat, a gătit, a pus masa… și nimeni nu s-a obosit, toți s-au simțit minunat.

• Ai noroc cu nora ta. Fiul meu a nimerit cu o soție foarte dificilă.

• De ce? Credeam că…

Salut, Maria. Totul e bine. Copiii au venit de Ziua Recunoștinței, nepoții… Au fost atât de drăguți, au adus mâncare, toată lumea s-a adunat, a gătit, a pus masa… și nimeni nu s-a obosit, toți s-au simțit minunat.

Ai noroc cu nora ta. Fiul meu a nimerit cu o soție foarte dificilă.

De ce? Credeam că…

Ana și Maria erau prietene de ani de zile, viețile lor fiind interconectate prin experiențe comune și sprijin reciproc. Se întâlneau adesea la cafeneaua locală pentru a discuta despre ultimele noutăți din viața lor. Astăzi nu era diferit.

„Salut, Ana. Ce mai faci? Ceva nou?” a întrebat Maria în timp ce sorbea din latte-ul ei.

„Salut, Maria. Totul e bine. Copiii au venit de Ziua Recunoștinței, nepoții… Au fost atât de drăguți, au adus mâncare, toată lumea s-a adunat, a gătit, a pus masa… și nimeni nu s-a obosit, toți s-au simțit minunat,” a răspuns Ana cu un zâmbet.

„Ai noroc cu nora ta. Fiul meu a nimerit cu o soție foarte dificilă,” a spus Maria, schimbându-și tonul într-unul de frustrare.

„De ce? Credeam că lucrurile merg bine între ei,” a întrebat Ana, sincer îngrijorată.

Maria a oftat adânc înainte de a continua. „Ei bine, la început totul era în regulă. Dar în ultima vreme, parcă s-a transformat într-o persoană complet diferită. Îl face să facă toate treburile casnice—gătit, curățenie, spălat rufe—tot ce vrei.”

Ana a ridicat o sprânceană. „Serios? Asta nu e deloc corect.”

„Exact! Adică, e una să împărțiți responsabilitățile, dar ea nu ridică niciun deget prin casă. Fiul meu lucrează ore lungi și tot vine acasă la o listă de treburi,” a explicat Maria.

„Asta e groaznic. Ai vorbit cu el despre asta?” a întrebat Ana.

„Am vorbit, dar el doar trece peste asta, spunând că nu e mare lucru. Dar pot vedea că îl afectează,” a spus Maria cu vocea plină de îngrijorare.

Ana a dat din cap cu simpatie. „E greu când îți vezi copilul suferind și nu prea ai ce să faci.”

„Exact. Și nu e vorba doar de treburi casnice. Ea îl critică mereu, făcându-l să se simtă că nu face destul,” a adăugat Maria.

„Asta e abuz emoțional,” a spus Ana direct.

„Știu. Am încercat să-l fac să vadă asta, dar e atât de îndrăgostit de ea încât nu vede ce se întâmplă,” a spus Maria cu ochii înlăcrimați.

Ana i-a strâns mâna Mariei. „Îmi pare atât de rău că treci prin asta. Poate are nevoie de ajutor profesional pentru a vedea lucrurile clar.”

„I-am sugerat consiliere, dar refuză. Spune că nu au nevoie,” a spus Maria clătinând din cap.

„Uneori oamenii trebuie să ajungă la fundul sacului înainte să realizeze că au nevoie de ajutor,” a spus Ana blând.

„Sper doar să nu ajungă acolo,” a răspuns Maria cu vocea tremurând.

Cele două prietene au stat în tăcere pentru un moment, fiecare pierdută în gândurile sale.

„Mulțumesc că m-ai ascultat, Ana. Ajută să vorbesc despre asta,” a spus Maria în cele din urmă.

„Oricând, Maria. Știi că sunt mereu aici pentru tine,” a răspuns Ana cald.

Pe măsură ce ieșeau din cafenea, Maria nu putea scutura sentimentul de neputință care se instalase asupra ei. Își iubea fiul enorm și nu-și dorea nimic altceva decât să fie fericit. Dar în situația actuală, fericirea părea un vis îndepărtat.