„Am Decis să Îmi Tratez Nora și Fiul la Fel Cum Mă Tratează Ei. Cred Că Este Corect și Just”
Maria a fost întotdeauna o mamă devotată. Și-a crescut fiul, Mihai, cu dragoste și grijă, punându-i mereu nevoile înaintea propriilor sale. Când Mihai s-a căsătorit cu Andreea, Maria și-a primit nora cu brațele deschise, sperând să construiască o relație apropiată și de susținere. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, Maria a început să simtă că eforturile ei nu erau reciprocate.
- „Îmi pare rău, Andreea, dar…”
Totul a început cu lucruri mărunte. Andreea uita adesea să o invite pe Maria la reuniunile de familie sau anula planurile în ultimul moment fără nicio explicație. Mihai, prins între soția sa și mama sa, lua adesea partea Andreei, lăsând-o pe Maria să se simtă izolată și neapreciată.
Într-o zi de iarnă deosebit de rece, Maria a primit un apel disperat de la Andreea. „Mamă, poți să vii, te rog, să ai grijă de Maria? Am febră mare și o durere groaznică în gât! Mă simt îngrozitor! Te rog, ajută-mă!” Vocea Andreei era plină de disperare.
Maria a ezitat pentru un moment. Și-a amintit de toate dățile când a fost acolo pentru Andreea și Mihai, doar pentru a fi întâmpinată cu indiferență sau nerecunoștință. S-a gândit la nenumăratele nopți petrecute având grijă de Maria pentru ca Andreea și Mihai să poată avea timp pentru ei. Și-a amintit de sărbătorile petrecute singură pentru că ei au decis să le petreacă cu familia Andreei.
„Îmi pare rău, Andreea, dar nu pot veni acum,” a răspuns Maria, cu o voce fermă dar calmă.
A urmat o tăcere uluită la celălalt capăt al firului. „Ce vrei să spui că nu poți veni? Chiar am nevoie de ajutorul tău!” Vocea Andreei era acum plină de furie.
„Înțeleg că nu te simți bine, dar am realizat că trebuie să încep să am grijă și de mine,” a spus Maria calm. „Am fost mereu acolo pentru tine și Mihai, dar nu simt același sprijin în schimb. E timpul să îmi stabilesc niște limite.”
Andreea a închis fără un alt cuvânt. Maria a simțit un fior de vinovăție dar și un sentiment de ușurare. În sfârșit s-a ridicat pentru ea însăși.
Zilele care au urmat au fost tensionate. Mihai a sunat-o pe Maria, supărat și confuz. „Mamă, de ce nu ai ajutat-o pe Andreea? Chiar avea nevoie de tine!”
„Mihai, am fost mereu acolo pentru voi amândoi,” a explicat Maria. „Dar nu pot continua să dau și să dau fără să primesc nimic în schimb. Nu este corect față de mine.”
Mihai a tăcut pentru un moment înainte de a răspunde: „Înțeleg, mamă. Dar Andreea este foarte rănită. Simte că ai abandonat-o când avea cea mai mare nevoie de tine.”
Maria a oftat. „Nu am abandonat-o, Mihai. Doar că am avut nevoie să fac un pas înapoi și să am grijă de mine pentru o dată.”
Relația dintre Maria, Mihai și Andreea a devenit din ce în ce mai tensionată. Reuniunile de familie au devenit stânjenitoare și pline de tensiune. Maria simțea o tristețe profundă dar și un sentiment de împuternicire. În sfârșit a luat o poziție pentru bunăstarea ei.
Lunile au trecut și distanța dintre ei a crescut doar mai mult. Maria își ducea dorul fiului și nepoatei sale teribil, dar știa că nu putea reveni la cum erau lucrurile înainte. A făcut o alegere să își prioritizeze propriile nevoi și să stabilească limite sănătoase.
În cele din urmă, Maria a realizat că uneori ceea ce este corect și just pentru sine poate veni cu un cost mare. Speră că într-o zi Mihai și Andreea vor înțelege decizia ei și că vor putea reconstrui relația lor pe o fundație de respect reciproc și sprijin.