Bărbatul care își rearanja cărțile în fiecare oră

Emilia admirase întotdeauna dragostea lui Daniel pentru literatură. Când s-au întâlnit prima dată la o librărie locală din București, a fost fermecată de pasiunea lui pentru lectură și de vasta sa colecție de cărți. Dragostea lor comună pentru povești și personaje i-a adus inițial împreună, dar în timp, obsesia lui Daniel pentru cărți a devenit o sursă de tensiune.

La început, Emilia găsea natura meticuloasă a lui Daniel înduioșătoare. Petrecea ore întregi organizându-și cărțile după gen, autor și chiar culoarea cotoarelor. Dar pe măsură ce relația lor a progresat, obiceiul lui de a-și rearanja cărțile în fiecare oră a devenit mai mult decât un simplu capriciu—s-a transformat într-o obsesie.

În fiecare seară, după ce se întorcea de la muncă, Daniel mergea direct în biroul său. Emilia îl privea cum scotea meticulos fiecare carte de pe raft, o ștergea de praf și o punea înapoi într-o nouă ordine. Era ca și cum ar fi crezut că aranjamentul perfect i-ar aduce cumva pace sau claritate.

Emilia încerca să fie înțelegătoare. Știa că fiecare are ciudățeniile sale și că relațiile necesită răbdare și compromis. Dar pe măsură ce timpul trecea, obsesia lui Daniel începea să le consume viețile. Anula planuri cu prietenii, sărea peste mese și chiar stătea treaz până târziu în noapte, totul în căutarea raftului perfect.

Conversațiile lor deveneau tensionate. Emilia încerca să vorbească despre ziua ei sau să împărtășească gândurile ei despre o nouă carte pe care o citea, dar mintea lui Daniel era mereu în altă parte—pierdută în lumea cărților sale. Dădea din cap absent, cu ochii îndreptați spre birou, ca și cum abia aștepta să se întoarcă la sarcina sa.

Punctul de cotitură a venit într-o sâmbătă după-amiază. Emilia planificase un picnic surpriză în parc, sperând să reaprindă scânteia care definise odată relația lor. A împachetat un coș cu toate mâncărurile preferate ale lui Daniel și chiar a inclus câteva romane noi pe care credea că le-ar putea aprecia.

Dar când a ajuns la apartamentul lui, l-a găsit înconjurat de grămezi de cărți, complet absorbit de sarcina sa. Coșul de picnic părea greu în mâinile ei în timp ce stătea în prag, privindu-l cum rearanja același raft pentru a treia oară în acea zi.

„Daniel,” a spus ea încet, încercând să-i atragă atenția. „Am planificat ceva special pentru noi astăzi.”

Abia a ridicat privirea, murmurând ceva despre faptul că mai are nevoie doar de câteva minute. Inima Emiliei s-a scufundat când și-a dat seama că aceasta era realitatea lor acum—o viață dictată de obsesia lui Daniel.

În acea seară, în timp ce stăteau în tăcere la cină, Emilia știa că trebuie să ia o decizie. Îl iubea profund pe Daniel, dar nu putea continua să trăiască în umbra obsesiei lui. Era timpul să se pună pe ea însăși pe primul loc.

A doua dimineață, Emilia și-a făcut bagajele și a lăsat un bilet pe masa din bucătărie. I-a urat lui Daniel tot binele și spera că va găsi ceea ce căuta printre cărțile sale. Când a închis ușa în urma ei, a simțit un amestec de tristețe și ușurare.

Emilia știa că dragostea nu era întotdeauna suficientă pentru a depăși anumite provocări. Uneori, renunțarea era singura cale de a găsi pacea.