„Se pare că soacra nu e chiar atât de rea – a gândit Bogdan. Să te înțelegi cu soția necesită atât de mult efort”: Dar soacra a rezolvat situația aproape instantaneu

Bogdan se rezemă de banca rece de metal din Parcul Central, urmărind zborul porumbeilor de deasupra. Covrigul din mâna lui era învechit, dar foamea îl făcea comestibil. Era pierdut în gânduri, nu despre mâncare, ci despre tumultul continuu de acasă.

Căsnicia lui cu Alina fusese instabilă în ultima vreme. Certurile izbucneau din motive banale, căldura pe care o împărtășeau odinioară răcindu-se cu fiecare zi ce trecea. În timpul uneia dintre aceste schimburi aprinse, Violeta, mama Alinei, le-a făcut o vizită.

Bogdan fusese întotdeauna precaut cu Violeta. Stereotipurile din media și glumele despre soacre îi creaseră o imagine intimidantă în minte. Totuși, pe măsură ce stătea și reflecta, și-a dat seama că Violeta s-ar putea să nu fie antagonistul pe care și-l imaginase.

Doar ieri, o altă ceartă izbucnise din ceva la fel de banal ca planurile de cină pentru seara respectivă. Alina voia să iasă în oraș; Bogdan prefera o masă liniștită acasă. Pe măsură ce vociile se ridicau, Violeta a intervenit. Intervenția ei a fost blândă, dar fermă. A sugerat să gătească împreună acasă, transformând pregătirea mesei într-o activitate de legătură, nu un câmp de luptă.

Surprinzător, seara a trecut plăcut. Violeta a împărtășit povești din copilăria Alinei, iar Bogdan s-a trezit râzând și contribuind cu propriile sale anecdote. Pentru un moment, tensiunea care se acumulase de-a lungul săptămânilor părea să se disipeze.

Dar pacea a fost de scurtă durată. În această dimineață, pe când Bogdan se pregătea pentru plimbarea sa solitară, Alina l-a confruntat din nou. Problema era trivială, ceva legat de modul în care lăsase vasele în chiuvetă. Dar situația a escaladat rapid. Bogdan a sugerat că poate au nevoie de spațiu, un comentariu care a făcut-o pe Alina să iasă furtunoasă, trântind ușa în urma ei.

Șezând pe bancă, Bogdan nu a putut să nu simtă un fior de regret. Violeta reușise să netezească lucrurile atât de ușor aseară. De ce nu puteau el și Alina să comunice așa? Și-a dat seama că ar fi putut să o subestimeze pe Violeta. Ea nu era stereotipul soacrei amestecăcioase, ci un pacificator experimentat.

Pierdut în gândurile sale, abia a observat un porumbel ciugulind lângă piciorul său. A aruncat o bucată mică din marginea tare a covrigului spre el, privind cum mai mulți porumbei se adunau în acel loc. Atunci i-a sunat telefonul.

Mesajul era de la Alina. „Am mers la mama. Am nevoie să mă gândesc. Nu mă aștepta.”

Bogdan s-a uitat la ecran, simțind cum îl cuprinde un sentiment de pierdere. Violeta încercase să le îngroape diferențele, dar poate era prea târziu. Realizarea l-a lovit mai tare decât se aștepta. Poate problema nu era cu Alina sau Violeta. Poate el era cel care trebuia să se schimbe.

Pe măsură ce porumbeii se risipeau, Bogdan s-a ridicat de pe bancă. Covrigul dispăruse, și se părea că și căsnicia lui. A plecat încet, lecțiile învățate de la Violeta grele în inima lui, întrebându-se dacă mai era timp să le aplice.