„Doamna Popescu, Mă Numeasc Ana și Acesta Este Nepotul Dumneavoastră – Andrei. Are Deja Șase Ani”: Fiul Susține Că Nu Știe Nimic Despre Copil, Poate Nu Este Al Lui

Într-o zi, pe când mă întorceam acasă de la muncă, am auzit brusc pe cineva strigându-mi numele. M-am întors surprinsă, întrebându-mă cine ar putea fi. S-a dovedit a fi o tânără femeie cu un copil de aproximativ șase ani. S-a apropiat de mine și a spus: „Doamna Popescu, mă numesc Ana și acesta este nepotul dumneavoastră – Andrei. Are deja șase ani!”

Am rămas uluită pentru că nu aveam nicio idee cine era această femeie sau de ce susținea că acest copil este nepotul meu. Fiul meu, Alexandru, nu mi-a menționat niciodată nimic despre faptul că ar avea un copil. M-am uitat la băiat, care avea ochii și părul creț al lui Alexandru, și am simțit un amestec de confuzie și neîncredere.

„Scuzați-mă?” am reușit să spun, încercând să procesez ce se întâmpla.

Ana m-a privit cu un amestec de determinare și disperare. „Știu că este un șoc, dar Andrei este fiul lui Alexandru. Ne-am cunoscut acum aproximativ șapte ani și lucrurile s-au întâmplat repede. Am încercat să-l contactez când am aflat că sunt însărcinată, dar nu mi-a răspuns niciodată.”

Mintea mea alerga în timp ce încercam să-mi amintesc dacă Alexandru mi-a menționat vreodată despre Ana sau un copil. El a fost mereu atât de concentrat pe cariera și viața lui personală încât ideea că ar avea un copil părea imposibilă. Aveam nevoie de răspunsuri.

„Haideți înăuntru,” am sugerat, făcând un gest către casa mea. „Trebuie să vorbim.”

Odată ajunși înăuntru, le-am oferit Anei și lui Andrei niște răcoritoare și m-am așezat în fața lor. „Spune-mi tot,” i-am spus.

Ana a tras adânc aer în piept și a început să-și spună povestea. A explicat cum ea și Alexandru s-au cunoscut la o petrecere a unui prieten comun și au avut o relație intensă dar scurtă. Când a descoperit că este însărcinată, a încercat să-l contacteze pe Alexandru de mai multe ori dar nu a primit niciun răspuns. A decis să-l crească pe Andrei singură dar a sperat mereu că Alexandru va dori în cele din urmă să facă parte din viața fiului său.

„Nu știam ce altceva să fac,” a spus Ana cu vocea tremurândă. „M-am gândit că poate dacă vin aici și vi-l prezint pe Andrei, ar putea ajuta.”

Am simțit un amestec de emoții – furie pe Alexandru pentru că nu mi-a spus despre asta, simpatie pentru situația Anei și confuzie despre ce să fac în continuare. Am decis să-l sun pe Alexandru imediat.

„Alexandru,” i-am spus când a răspuns la telefon. „Trebuie să vii imediat acasă. Este ceva important despre care trebuie să discutăm.”

Alexandru a ajuns în decurs de o oră, arătând nedumerit și îngrijorat. Când i-a văzut pe Ana și Andrei, fața i s-a albit.

„Ce se întâmplă?” a întrebat el.

„Alexandru,” i-am spus ferm. „Ana susține că Andrei este fiul tău. Este adevărat?”

Alexandru s-a uitat la Ana și apoi la Andrei, care se juca cu o mașinuță pe podea. Părea cu adevărat șocat.

„Eu… nu știu,” a bâiguit el. „Îmi amintesc de Ana, dar am ieșit doar de câteva ori. Nu mi-a spus niciodată că este însărcinată.”

Ochii Anei s-au umplut de lacrimi. „Am încercat să-ți spun, Alexandru. Nu ai răspuns niciodată.”

Alexandru a clătinat din cap neîncrezător. „Sincer nu știam.”

Camera a căzut într-o tăcere apăsătoare în timp ce toți încercam să procesăm situația. În cele din urmă, am vorbit eu.

„Trebuie să facem un test de paternitate,” am spus. „Este singura modalitate de a ști sigur.”

Alexandru a fost de acord și am aranjat ca testul să fie făcut cât mai curând posibil. Perioada de așteptare a fost agonizantă pentru toți.

Când rezultatele au venit, au confirmat că Alexandru era într-adevăr tatăl lui Andrei. Vestea ne-a lovit pe toți puternic. Alexandru era copleșit de vinovăție și confuzie, în timp ce Ana simțea un amestec de ușurare și tristețe.

În ciuda confirmării, Alexandru s-a luptat să accepte noul său rol de tată. A încercat să petreacă timp cu Andrei dar a găsit dificil să se conecteze emoțional cu el. Legătura care ar fi trebuit să se formeze în cei șase ani lipsea și acest lucru era evident.

Ana a decis că cel mai bine pentru ea și Andrei era să se mute înapoi în orașul ei natal unde aveau mai mult sprijin din partea familiei ei. Ne-a lăsat cu promisiunea că Alexandru putea vizita oricând dorea, dar în adâncul sufletului nostru știam cu toții că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel.

Pe măsură ce plecau, nu puteam să nu simt un profund sentiment de pierdere pentru relația care ar fi putut fi dar nu a fost niciodată.