Jocul care ne-a distrus

„Nu pot să cred că ai făcut asta!” vocea Victoriei răsună în apartamentul nostru micuț din București, plin de cărți și amintiri comune. Stătea în fața mea, cu ochii plini de lacrimi și mâinile tremurând de furie. „De ce nu mi-ai spus adevărul de la început?”

Mă uitam la ea, simțind cum inima îmi bate nebunește în piept. „Victoria, te rog, lasă-mă să-ți explic…” am început eu, dar ea m-a întrerupt brusc.

„Nu, Mihai! Nu mai vreau să aud nicio explicație. Am crezut că ești altfel, că ești sincer cu mine. Cum ai putut să-mi ascunzi un lucru atât de important?”

Am închis ochii pentru o clipă, încercând să-mi adun gândurile. Totul începuse ca un joc nevinovat, o dorință de a vedea dacă cineva m-ar putea iubi pentru cine sunt eu cu adevărat și nu pentru banii mei. Crescusem într-o familie bogată din București, dar mereu am simțit că oamenii se apropiau de mine doar pentru ceea ce aveam, nu pentru cine eram.

Când am întâlnit-o pe Victoria pe aplicația de întâlniri, ceva la ea m-a atras imediat. Era inteligentă, amuzantă și avea o pasiune pentru literatură care mă fascina. Am vrut să o cunosc mai bine, dar teama că adevărul despre situația mea financiară ar putea influența relația noastră m-a făcut să aleg calea minciunii.

„Am vrut doar să știu dacă mă poți iubi pentru cine sunt eu cu adevărat”, i-am spus cu voce tremurândă.

Victoria își șterse lacrimile cu dosul palmei și mă privi cu o privire plină de dezamăgire. „Și acum ce? Crezi că asta schimbă ceva? Ai mințit despre cine ești. Cum pot avea încredere în tine după asta?”

Am simțit cum un nod mi se formează în gât. „Știu că am greșit, dar te iubesc, Victoria. Te rog, dă-mi o șansă să îndrept lucrurile.”

Ea își întoarse privirea spre fereastră, privind cum ploaia începea să cadă peste oraș. „Nu știu dacă mai pot”, spuse ea încet.

Trecuseră câteva luni de când ne mutaserăm împreună. Împărțeam un apartament modest în centrul Bucureștiului și fiecare zi alături de ea era o bucurie. Îmi plăcea să o surprind cu micul dejun la pat sau cu bilețele de dragoste ascunse prin casă. Dar acum toate acestea păreau lipsite de sens.

„Victoria, te rog…”, am încercat din nou, dar ea ridică mâna pentru a mă opri.

„Mihai, trebuie să plec”, spuse ea hotărâtă. „Am nevoie de timp să mă gândesc.”

Am privit cum își lua geanta și ieșea pe ușă fără să se uite înapoi. Am rămas singur în apartament, ascultând cum ploaia lovea geamurile și simțind cum lumea mea se prăbușește.

Zilele care au urmat au fost un calvar. M-am afundat în muncă, încercând să-mi distrag atenția de la golul din sufletul meu. Prietenii mei nu știau nimic despre situația mea reală și nici nu aveam curajul să le spun.

Într-o seară, după ce am terminat târziu la birou, am primit un mesaj de la Victoria: „Putem vorbi?” Inima mi-a tresărit și am răspuns imediat: „Desigur.”

Ne-am întâlnit într-o cafenea micuță din apropierea parcului Cişmigiu. Victoria părea obosită, dar hotărâtă.

„Mihai”, începu ea, „m-am gândit mult la noi și la ce s-a întâmplat.”

Am ascultat cu atenție fiecare cuvânt al ei, sperând că va spune ceva care să-mi dea o rază de speranță.

„Te iubesc”, spuse ea simplu. „Dar nu pot trece peste faptul că ai simțit nevoia să-mi ascunzi cine ești cu adevărat.”

„Victoria, îmi pare rău”, i-am spus sincer. „Am greșit și îmi asum asta. Dar te rog, nu lăsa ca această greșeală să ne distrugă.”

Ea oftă adânc și își trecu mâna prin păr. „Nu știu dacă pot avea din nou încredere în tine”, spuse ea încet.

Am simțit cum inima mi se strânge de durere. „Voi face orice pentru a-ți recâștiga încrederea”, i-am promis.

Victoria mă privi lung înainte de a răspunde: „Poate că timpul ne va ajuta să găsim o cale.”

Ne-am despărțit fără a ajunge la o concluzie clară, dar cu promisiunea că vom încerca să reparăm ceea ce s-a rupt între noi.

Acum stau singur în apartament și mă întreb dacă dragostea poate supraviețui unei astfel de trădări. Oare merită să riști totul pentru a afla adevărul despre cineva? Sau uneori e mai bine să fii sincer de la început? Aceasta este întrebarea care mă bântuie și mă face să reflectez asupra alegerilor mele.